SPECIAL / Cristian Topescu, profesorul

0
51

Cel mai cunoscut comentator sportiv român, Cristian Ţopescu, s-a născut în 1937 la Bucureşti.
Tatăl său, Felix, unul din cei mai renumiţi călăreţi români din istorie, i-a insuflat de mic pasiunea pentru cai. Cristian Ţopescu a practicat astfel între 1953-1964 hipismul de performanţă la Steaua, devenind multiplu campion naţional. A urmat apoi o carieră de excepţie în televiziune, iar în 1998, Juan Antonio Samaranch, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional, l-a decorat cu Ordinul  “Colanul de Aur” pentru meritele sale deosebite aduse la dezvoltarea sportului mondial.

în prezent Cristian Ţopescu este directorul ziarului ProSport, fiind totodată comentator la TVR şi   Eurosport. L-am găsit la sediul publicaţiei pe care o conduce, afundat în zeci de dosare şi hîrtii, muncind şi documentîndu-se cu aceeaşi pasiune ca în tinereţe. Deşi este Ziua îndrăgostiţilor şi soarele apune pe cer, este încă la servici departe de noua sa familie: Christel Ungar, cea de a treia sa soţie, şi juniorul Sebastian de opt ani. Cristian Ţopescu mai are doi copii din căsătoriile anterioare: Cristi şi Cristina, iar ambii i-au moştenit o parte din calităţile sale şi pasiunile sale. Cristina este prezentatoare TV şi o mare admiratoare a cailor, iar Cristi este fost baschetbalist de performanţă la clubul Steaua.
Mă aşteaptă cu o punctualitate nemţească, iar dialogul de infiripă repede. înainte de a începe interviul are o singure rugăminte: “Mă poţi întreba orice în afară de fotbal. Nu vreau să mă mai implic în mizeria care se învîrte în jurul lui”. Cristian Ţopescu a renunţat să mai comenteze meciuri de fotbal în 1994 din cauza evenimentelor întîmplate în sportul rege în acea perioadă: uciderea fotbalistului columbian Andrés Escobar, scandalul dopajului marelui Diego Armando Maradona, dar şi clasicele blaturi din fotbalul mioritic. Admiratorii săi ar putea avea însă parte de o surpriză plăcută în curînd…

“Dacă postul Kanal D se va gîndi la mine, voi analiza oportunitatea de a comenta un meci de fotbal după o pauză de 13 ani !”

Reporter: Ce şanse ar fi ca iubitorii fotbalului să vă audă comentînd din nou un meci de fotbal?
Cristian Ţopescu: Fiind un om de cuvînt mi-am respectat promisiunea făcută acum 13 ani. Deşi am avut, anul trecut, o ofertă tentantă de a comenta împreună cu bunul meu coleg şi prieten, Ovidiu Ioaniţoaia, meciul dintre Steaua şi Rapid din Cupa UEFA, am refuzat. Nu vreau să mă mai implic  în lupta asta acerbă dintre cele trei echipe bucureştene.

Reporter: Nu v-ar atrage nici măcar o finală de Campionat Mondial jucată de echipa naţională?
Ţopescu (rîde): Să ajungă întîi România acolo şi apoi voi analiza o eventuală ofertă. Naţională rămîne totuşi un lucru sfînt pentru toţi românii şi dacă va fi nevoie de mine poate voi răspunde afirmativ. Mai există posibilitatea ca postul Kanal D, care va transmite cele mai importante partide din Liga Intîi, să se gîndească şi la mine…De la ofertă şi pînă la acceptul ei este însă o cale lungă. Eu nu dau răspunsuri pripite şi analizez foarte atent ccea ce mi se propune. Nu judec ofertele în funcţie de bani, ci în funcţie de posibilităţie mele de a răspunde cu profesionalism la asemenea oferte.

Reporter: V-aţi gîndit vreodată că un cuvînt de al dumneavostră este de o mie de ori mai important
decît al altora?
Ţopescu: Mulţumesc pentru apreciere, dar sincer nu m-am gîndit la acest lucru. Nu am pretenţia  
că ceea ce spun sau scriu este unanim acceptat. Sînt foarte mulţi formatori de opinie, iar eu nu mă consider concurent cu nici unul din colegii mei. Publicul are capacitatea de a tria exact ceea ce crede că este mai aproape de adevăr.

Reporter: Imediat după Revoluţie aţi fost aproape de a deveni Ministrul Sportului. Aţi regretat vreodată că aţi refuzat oferta?
Ţopescu: îmi aduc aminte zîmbind de acest lucru. Un grup de aşa-zişi admiratori ai mei au adunat pe nişte caiete, în Piaţa Universităţii, 40.000 de semnături. M-au căutat la televiziune şi m-au rugat să fiu neapărat a doua zi pe Stadionul Naţional pentru a vorbi în faţa celor 40.000 de oameni semnatari ai cererii ca eu să devin ministru. Neavînd altă soluţie atunci, am apelat la simţul umorului şi le-am zis: <<Fraţilor, eu iubesc meseria de comentator sportiv şi nu voi renunţa la ea. Voi ştiţi undeva în lume un ministru al sportului care este şi comentator sportiv?!”.

Continuarea in Sport Magazin powered by kicker numarul 53
 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here