SERIE A/ Catenaccio

0
98

Campionatul italian de fotbal începe la sfârşitul acestei săptămâni. Cu ocazia debutului noului sezon, Sport Magazin vă prezintă sistemul de joc specific pentru “Il Calcio”: Catenaccio.

Se ştie că un anume Helenio Herrera, antrenor al Interului în anii 60, a adus fotbalului un nou concept de joc, numit catenaccio. “HH”, aşa cum era poreclit profesorul de fotbal de pe banca nerroazzurilor, dorea, înainte de toate, să nu fie învins. De aceea, a pus mare preţ pe defensivă. A întărit linia apărării, a retras-o spre propria poartă, şi a schimbat filosofia mijlocaşilor şi a atacanţilor, punându-i să vină în spate. Acolo, ei se întâlneau cu patru fundaşi şi cu un libero, alături de care “zideau” propriul careul, nepermiţând adversarilor vină mai aproape de poartă. Pe lângă importanţa evidentă pe care jucătorii o aveau în apărare, mijlocaşilor laterali şi atacanţilor le revenea un rol aparte. Astfel, când balonul era recuperat, era pasat imediat către laterali, care trebuiau să înainteze cât mai mult, să ducă mingea până în faţă, iar acolo să o paseze atacanţilor. Aceştia din urmă aveau ca obiectiv să înscrie. Era de ajuns să o facă o singură dată şi jocul era închis. Dacă Interul ajungea să preia conducerea, cu 1-0, apoi, până la finalul partidei, fotbaliştii săi nu mai consumau nici un pic de energie şi abandonau definitiv orice încercări de a construi jocul. Atac nu mai exista, mai era doar o apărare, care, nu de puţine ori, se baza pe mingi “bubuite” în faţă.

Părinţii întăririi defensivei

Internazionale Milano a revoluţionat lumea fotbalului, aşa cum avea să o facă şi Ajax Amsterdam, o decadă mai târziu, prin fotbalul total. Şi, italienii trebuie să îi mulţumească lui Helenio Herrera pentru că au rămas în istorie graţie sistemului de joc. Mai puţin ştiut, însă, este că nu argentinianul a venit primul cu ideea întăririi defensivei, ci italianul Vittorio Pozzo şi austriacul Karl Rappan, în anii 1930. Rappan, care a antrenat mult timp în Ţara Cantoanelor, a inventat “Zăvorul elveţian” (cunoscut şi ca “Zăvorul Rappan”): toţi jucătorii atacau şi toţi apărau, dar, spre deosebire de fotbalul total al Ajaxului de peste patruzeci de ani, atacanţii se retrăgeau doar până la mijloc, nu până în propriul careu. În drumul lor spre mijloc, ei încercau deja deposedările adversarilor. La fel, şi Pozzo a retras jucătorii pentru a întări defensiva, echipele antrenate de el fiind printre primele mari oportuniste din istoria fotbalului. Prin această tactică, Pozzo a adus Squadrei Azzura două titluri mondiale, în 1934 şi în 1938.

De la naţională în campionat

Inspirându-se din succesul naţionalei, cluburile italieneşti au preluat ideea defensivei întărite. La Salernitana, Gipo Viani a chemat mijlocaşul central în apărare, iar jurnalistul Gianni Brera a dat acestei noi poziţii denumirea “libero”. Nereo Rocco a impus “zăvorul elveţian” AC Milan şi la Triestina. Mulţumită “zidului” din faţa porţii, Rocco a câştigat campionatul la primul sezon pe banca diavolilor milanezi, 1961/62. Cam în acelaşi timp şi în acelaşi oraş, însă, un Helenio Herrera punea cap la cap ideile lui Rappan, Pozzo, Viani şi Rocco, şi inventa Catenaccio, un port-drapel al fotbalului italian chiar şi în ziua de astăzi.

Pentru admiratorii acestui sistem, startul ediţiei 2009/2010 a Serie A trebuie să fie o bucurie.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here