Povestea mea – Trecut: comă și semipareză/ Prezent: instructor de fitness

1
4779

Revista Sport Magazin vă prezintă povestea motivaţională a lui Marian Caramalău, care şi-a vindecat cu ajutorul sportului starea de comă şi semipareză în care ajunsese în urma unui accident cumplit. Şi de aceea, Marian a rămas recunoscător sportului, el ajutând acum alţi oameni în calitate de instructor de fitness.

Dar să îl lăsăm pe Marian despre toate aceste experienţe emoţionante: “Mǎ numesc Caramalǎu Marian şi îmi doresc sǎ împǎrtǎşesc cu voi experienţa mea de viaţǎ, lucrurile mai puţin plǎcute din viaţa mea şi motivul care m-a fǎcut sǎ iubesc sportul cu pasiunea pe care o fac.


La vârsta de 7 ani am fost trimis de cǎtre pǎrinţii mei la bunici pentru a-mi petrece acolo vacanţa. Bunicii mei locuiau la Galaţi, iar pǎrintii mei s-au gândit cǎ îmi pot petrece vacanţa mai liniştit acolo decât în agitatul Bucureşti, nefiind supravegheat de nimeni la Bucureşti pentru cǎ ei, ca oricare pǎrinte, munceau. Am ajuns entuziasmat acolo si fiind un copil cǎruia ii plǎceau la nebunie roboţii, l-am rugat pe bunicul meu sǎ-mi dea nişte bani ca sǎ mǎ duc la magazinul unde ştiam eu cǎ au roboţi frumoşi, sǎ-mi cumpǎr unul. Dupǎ multe insistenţe bunicul mi-a înmânat banii şi am plecat spre magazin. Toate bune şi frumoase pânǎ în momentul în care am traversat strada şi am fost lovit de maşinǎ, a fost o loviturǎ puternicǎ, aruncându-mǎ pe capotǎ şi apoi ajungând în spatele maşinii….a fost o loviturǎ la cap atât de puternicǎ încât am intrat direct în comǎ. Au fost anunţaţi pǎrinţii mei cǎ trebuie sǎ ajungǎ de urgenţǎ la Galaţi pentru cǎ am avut un accident, neprimind foarte multe detalii la telefon despre stare mea. Ajunşi la spitalul din Galaţi, au avut un şoc, pentru cǎ nici un pǎrinte nu îşi doreşte sǎ îşi gǎseascǎ copilul în comǎ şi foarte grav rǎnit, iar de atunci a început calvarul. Mama intreba pe toatǎ lumea ce am pǎţit, cum am ajuns aşa, când mǎ voi face bine, când mǎ va putea lua acasǎ, însǎ, rǎspunsurile doctorilor nu au fost tocmai cele pe care îşi dorea sǎ le audǎ vreun pǎrinte. I-au spus ca nu mai am nicio şansǎ sǎ-mi revin şi cǎ ei nu riscǎ sǎ mǎ transporte la Bucureşti.

Atunci a apǎrut o speranţǎ, unchiul meu care era şofer pe ambulanţǎ şi ştia cǎ singurul loc unde voi primi îngrijiri medicale mai bune ca acolo, sunt în Bucureşti. Odatǎ ajunşi la Bucureşti, am fost internat la terapie intensivǎ unde mama nu s-a dezlipit de lângǎ mine nici mǎcar o secundǎ, iar prin aceastǎ cale doresc sǎ îi multumesc. MULŢUMESC MAMA PENTRU TOT CE AI FǍCUT PENTRU MINE! Dupǎ 6 zile, când probabil speranţele scǎdeau ca eu sǎ-mi mai revin, am deschis ochii, m-am trezit din comǎ dar aveam semiparezǎ pe partea dreaptǎ, nu puteam scrie, vorbi sau merge. Am avut noroc de nişte doctori minunaţi care s-au ocupat de mine pentru a mǎ ajuta sǎ-mi revin în totalitate.

Cheia succesului a fost SPORTUL, care m-a ajutat sǎ mǎ pun pe picioare şi sǎ redevin un copil normal cu absolut toate funcţiile corpului perfect funcţionale. La câteva zile, stând cu mama în pat şi vorbind despre timpul în care voi mai fi nevoit sǎ stau in spital, a apǎrut domnul doctor cu un zâmbet larg si cea mai caldǎ voce spunându-mi ca sunt liber sǎ plec acasǎ. Pentru noi asta a însemnat cea mai mare bucurie, asta însemna cǎ eu m-am refacut. Dupǎ câteva zile de acomodare acasǎ, mǎ mǎcina gândul cǎ eu trebuie sa fiu recunoscǎtor sportului, pentru cǎ datoritǎ lui m-am fǎcut bine, datoritǎ lui pot merge şi atunci am decis cǎ trebuie sǎ fac mişcare, era ca o nevoie pe care o simţeam zi de zi, la care mǎ gândeam cât de bine m-a fǎcut şi cât de bine mǎ voi simţi în continuare. Am început prin fotbal, lupte libere, karate şi apoi am întâlnit sportul de care m-am îndrǎgostit, BOXUL, dar care nu mi-a fost permis sǎ-l practic decât la nivel de hobby, nu profesional, pentru cǎ o lovitura la cap îmi putea fi fatalǎ.

Aşa cǎ am continuat sǎ aspir la o viaţǎ de sportiv, la un stil de viaţǎ sǎnǎtos şi într-o zi m-am decis cu un prieten sǎ mergem la sala de forţǎ. De la primul pas pe care l-am fǎcut în salǎ şi primul impact pe care l-au avut aparatele de forţǎ asupra mea, eu am ştiut atunci cǎ aici voi rǎmâne, asta voi face şi asta va fi cea mai mare împlinire, sǎ progresez din ce în ce mai mult, sǎ ajung în pragul în care voi deţine atât de multe cunoştinţe încât voi putea sǎ ajut şi pe altcineva. Iar astǎzi, visul mi s-a îndeplinit, dupǎ ani de muncǎ, dupǎ ani de învǎţat, dupǎ ani în care nu m-am dat bǎtut pentru cǎ nu am vǎzut rezultatul mult dorit într-o sǎptǎmânǎ, pentru cǎ noi, oamenii trebuie sǎ înţelegem cǎ sala nu este acea pastilǎ minune (care nu existǎ) pe care o iei şi într-o sǎptǎmânǎ ai corpul mult visat. Sala este un stil de viaţǎ, sala înseamnǎ autoeducare, relaxare, plǎcere şi nu în ultimul rând muncǎ, muncǎ şi iar muncǎ.

Fitness-ul înseamnǎ o stare de bine, iar astǎzi sunt fericitul posesor al unei diplome care mǎ certificǎ ca instructor de fitness autorizat organizat la Asociația Succes în Educație și Sport.
Imi doresc sǎ vǎd cât mai multǎ lume care face mişcare, care îsi doreşte sǎnǎtate, iar dacǎ sunteţi prea leneşi, eu sunt dispus sǎ vǎ dau acel brânci de care aveţi nevoie pentru a înţelege cǎ SPORTUL înseamnǎ sǎnǎtate curatǎ. Aş putea sǎ vǎ scriu fǎrǎ oprire dar vǎ las aici o singura propoziţe pentru a înţelege ce înseamnǎ sportul pentru mine :
TOTUL ! SPORTUL PENTRU MINE INSEAMNA TOTUL!”

Caramalau Marian
Instructor de fitness / Personal Trainer
Membru Asociația Succes în Educație și Sport
https://www.facebook.com/PersonalTrainerKara/

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here