Pescuit la copca

0
61

Pentru că e iarnă şi e ger, să vorbim un pic despre pescuitul la copcă, că tot au îngheţat majoritatea apelor. Apropo de îngheţat, pentru siguranţa dumneavoastră, grosimea stratului de gheaţă trebuie să măsoare 15-20 cm, altfel riscaţi să vedeţi peştii în mediul lor, cît şi felul în care se hrănesc…

Pentru a găuri gheaţa avem nevoie de sfredel special, care se găseşte în magazinele de profil. Un scaun pliant, îmbrăcăminte călduroasă, mai ales în picioare, şi un termos cu lichide fierbinţi, de preferat nonalcoolice. Pescuitul la copcă se face în două feluri, cu plută şi cîrlig încărcat cu diferite larve de insecte sau cu o mică lansetă de un metru lungime de putere foarte mică, prevăzută cu o antenă flexibilă din carbon şi cu dandinetă sau cîrlig lestat pe care se atîrnă tot o momeală vie. Varga trebuie să fie echipată cu inele cît mai mici şi mai uşoare. De asemenea, mulineta micro va fi echipată cu fir monofilament de 0,10 sau chiar 0,08, terminalul avînd o grosime de 0,08 pînă la 0,06. Cîrligele nr. 18, 20, extrem de fine şi ascuţite electrochimic pentru o înţepare cît mai rapidă.

Pescuitul se execută prin mişcarea continuă a momelii în plan vertical pînă la sesizarea muşcăturii. în cazul plutei e clar ce se întîmplă, în celălalt caz, la pescuitul cu lansetă şi antenă, vom observa o îndoire bruscă a acesteia din urmă, ceea ce înseamnă că trebuie să înţepăm. Nimic spectaculos în afara cazurilor cînd pescuim cu peştişor viu în cîrlig şi a muşcat ştiuca, pentru că atunci avem două probleme: Cum scoatem o ştiucă de trei kilograme printr-o gaură aşa mică, de 10 cm, şi cum rezistă firul la o asemenea greutate ?

O problemă ce apare în astfel de situaţii este folosirea firului textil armat cu fire de oţel, Kevlar, dar nu se prea potriveşte cu grosimea monofilamentului folosit. Aşa că mai bine fără şi cu riscurile necesare.
Pescuitul cu momeală vie presupune şi procurarea ei, ceea ce este o problemă rezolvată cu ajutorul vînzătorilor din Piaţa Obor. Dai un ban, dar şti că ai, sau nu-l mai ai. Problema la toate tipurile de momeală pe timp de iarnă este depozitarea lor, din cauza frigului. O dată moarte şi îngheţate nu mai sînt bune de nimic, aşa că trebuie adăpostite în buzunarele canadienelor dumneavoastră, la căldură, dacă se poate vorbi despre aşa ceva. Liniile şi monturile trebuie făcute de acasă, pentru că acolo, pe frig, degetele nu mai funcţionează cum trebuie. Nu pescuiţi niciodată singuri la copcă, pericolele apar din senin şi fără ajutorul cuiva n-o scoateţi la capăt. Nu vă aşteptaţi la capturi impresionante şi multe, pentru că nu vor fi. Roşioare, bibănei, obleţi, cărăşei sau chiar ciortani sînt cele mai frecvente capturi la copcă.

Patru-cinci ore în aer curat nu strică nimănui şi, dacă la sfîrşitul partidei mai strîngem şi două-trei kilograme de peşte, fără a mai băga în seamă mărimea lor, este o zi reuşită la pescuit.
Există prin magazinele de specialitate scule speciale pentru pescuitul la copcă, ce au mulineta încorporată din construcţie în mînerul lansetei, aceasta din urmă măsurînd 70-80 cm Vîrful lansetei este prevăzut cu o antenă elastică din oţel sau carbon, dotată cu un inel special de vîrf. De asemenea, mulineta este echipată cu fir şi se mai livrează şi un mic set de năluci pentru pescuitul la copcă. Românul inventiv îşi bricolează toate aceste lucruri singur, nu numai din economie, dar şi din plăcere.
Atenţie, toate aceste lucruri pe care le căraţi cu dumneavoastră la pescuit trebuie să fie cît mai uşoare, pentru ca efortul făcut să fie cît mai mic, avînd în vedere condiţiile aspre în care urmează să pescuiţi.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here