Meciuri celebre: Fuga din spital

0
70

Pentru a juca o semifinală din Cupa României, rapidistul Nicolae Manea a fugit din spital îmbrăcat în halat. A marcat în poarta Stelei, după care a fost luat în armată

Nicolae Manea rămîne un simbol al Rapidului, deşi destinul său nu mai are nimic comun cu Giuleştiul de cîţiva ani buni. Fostul fotbalist ocupă însă în continuare un loc aparte în inimile suporterilor din Grant. Pentru cele 193 de goluri înscrise. Pentru cei 20 de ani petrecuţi sub vişiniul Rapidului. Şi, mai ales, pentru faptul că a fugit din spital pentru a juca împotriva Stelei.

Nebunul în halat
Anul 1975 a fost unul ciudat, dar drag pentru feroviari. Aceştia abia repromovaseră din Divizia B, dar au izbutit să cîştige Cupa României, ultimul trofeu cucerit de Rapid înaintea Revoluţiei. În acel an, celebră rămîne semifinala cu Steaua, cînd tînărul atacant Nicolae Manea a intrat practic în cartea de aur a clubului ceferist. Aflat în spital, acesta nu suportat ideea de a nu juca împotriva Stelei. “Mă aflam internat la Spitalul Militar pentru investigaţii. În urmă cu ceva vreme avusesem hepatită, fapt pentru care îmi fusese eliberat libret militar de inapt pentru satisfacerea stagiului militar. Cum Steaua monitoriza jucătorii tineri, m-au luat şi pe mine la ochi. Nu înţelegeau cum poate un “inapt” să joace fotbal de performanţă”, povesteşte fostul fotbalist. Ce a urmat? “Cum naiba era să stau în spital cînd Rapid urma să joace cu Steaua? Soţia mea a venit cu un taxi în faţa spitalului, eu am sărit gardul şi dus am fost. Eram însă în pijama şi cu halatul de spital pe deasupra. Portarii de la stadion credeau că sînt nebun şi nu mă lăsau să intru. A venit antrenorul Motroc să mă ajute.” Ce meci, ce nebunie! “Eram echipă mică, abia venisem din “B”. Steaua strălucea atunci. Dar nu ne-am lăsat. Sătmăreanu ne-a dat un gol în ultimul sfert de oră, iar spre final a egalat Rîşniţă. Am ajuns la penaltyuri. După prima serie eram tot la egalitate, iar eu dădusem un gol. S-a discutat cu arbitrul, iar acesta a acceptat ca, în a doua serie, să poate trage jucători care au executat şi în prima. Aşa că iar am tras, iar am dat gol. Rapid urma să joace finala cu Craiova, în care am marcat şi am cîştigat-o”. Urmarea?

Manea: “Ne-au îndepărtat”
Nae Manea crede că în Giuleşti s-a dus o politică de îndepărtare a fostelor glorii.

Reporter: Domnule Manea, de ceva vreme aţi dispărut din anturajul Rapidului. Nicolae Manea: Poate că locul meu nu mai este acolo. Mi-am petrecut cea mai mare parte a carierei în Giuleşti şi sufleteşte voi rămîne mereu alături de Rapid. Însă, în viaţă, drumurile ne duc şi către locuri neobişnuite şi în care poate că nu am vrut să ajungem.

Reporter: În actuala conducere, fostele glorii rapidiste nu se prea regăsesc.
Manea: Personal, îmi pare că politica ultimilor ani a fost de îndepărtare a celor care chiar au făcut ceva pentru acest club. Nu la fel se întîmplă, de exemplu, la Steaua.

Reporter: Aţi mai fugi din spital pentru a juca un meci împotriva Stelei?
Manea: Bineînţeles. Eram foarte tînăr, echipa abia repromovase şi conştientizam importanţa eliminării Stelei şi accederea în finală. Mai ales că atunci se petrecuse schimbul de generaţii, iar eu îi luasem locul ca poziţie în teren lui Codreanu. Devenisem responsabil cu golul.

Rapid – Steaua 6-5 (0-0, 1-1)
25 iunie 1975, stadion “23 August”, spectatori: 65.000
Rapid: Ioniţă – Pop, Grigoraş, Fl. Marin, Niţă – M. Stelian (55 M. Savu), Petcu, Angelescu (77 Rîşniţă)-Iordan, Neagu, Manea
Antrenor: Ion Motroc

Continuarea in SportMagazin powered by Kicker de luni, 19 martie 2007

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here