Marseille – speranta nu moare niciodata (articol complet)

0
105

într-o bună zi, Europa va vorbi o singură limbă: marseilleza. Aceasta este convingerea suporterilor celei mai titrate echipe din Franţa.

Formaţia care îşi dispută meciurile de pe teren propriu în vulcanul “Velodrome” se află pe locul trei în Ligue 1 şi a spus la revedere titlului, încă din toamnă. De cinci ani, francezii vorbesc un dialect lionez, care riscă să fie preluat de întreg Bătrînul Continent. în urmă cu 15 ani, însă, Europa se închina în faţa dominaţiei franceze instituită de LOM. în ediţia 1990-1991 a Cupei Campionilor, francezii au jucat finala competiţiei, însă au fost învinşi de Steaua Roşie Belgrad, la care evolua şi Miodrag Melodedici. Doi ani mai tîrziu, fără liderul acelei generaţii, Jean-Pierre Papin, OM s-a impus în finala Ligii Campionilor în faţa Milanului lui Van Basten, Rijkaard şi Gullit. Clubul, care cîştigase de patru ori la rînd campionatul, era prezidat în acea vreme de Bernard Tapie, un prosper om de afaceri. A fost o epoca de aur a echipei din celebrul port de la Marea Mediterană.

Liga Campionilor, blaturi şi fraude

Orice început are însă şi un sfîrşit. Necazurile s-au abătut asupra francezilor. Bernard Tapie a fost acuzat pentru aranjarea unui meci de campionat cu Valenciennes, iar titlul cîştigat în 1993 a fost retras. Cu preşedintele în închisoare şi împînzit de nereguli financiare, clubul a fost sancţionat cu retrogradarea. După trei ani în liga secundă, Robert Louis Dreyfus, preşedintele unui cunoscut concern care produce echipament sportiv, a cumpărat majoritatea acţiunilor clubului. Reîntorşi în prima ligă, numele mari au început să revină la formaţie. Internaţionalii francezi Fabien Barthez, Laurent Blanc şi Frank Leboeufn sau Fabrizio Ravanelli au contribuit la revenirea celei mai iubite formaţii din Hexagon în prim-plan. în 1999, OM se clasa pe locul secund în campionat şi juca finala Cupei UEFA la Moscova, împotiva Parmei.
Imnul Ligii Campionilor a început din nou să cînte pe “Stade Velodrom” în sezonul 2003-2004, cînd francezii au jucat într-o grupă cu Real Madrid, FC Porto şi Partizan Belgrad, terminînd pe locul trei şi reuşind calificarea în Cupa UEFA. Conduşi de inepuizabilul Didier Drogba, ei au întrecut grupări mult mai bine cotate, precum Liverpool, Inter şi Newcastle. Nu au mai putut face însă nimic în finală, unde au dat de Valencia, cea mai în formă echipă din Spania în acel moment.

Speranţe canadiene

An de an, fanii visează reeditarea performanţelor de la începutul anilor 90. Nici un oraş în Franţa, nici măcar Parisul nu are o cultură fotbalistică la fel ca Marseille. Caracterul latin îşi spune cuvîntul la partidele de acasă, unde atmosfera creată de cei 60.000 de suporteri este incredibilă. Galeria este împărţită în mai multe facţiuni, “învingătorii sudici” şi “yancheii” fiind cele mai renumite. Echipa este foarte bine susţinută şi în deplasări. Cei mai detestaţi rivali sînt cei de la Paris Saint-Germain şi Bordeaux, pentru care fanii marseillezi au creat cîntece speciale. OM are fancluburi în întreaga lume, iar unul dintre cele mai importante se află pe continentul american, la New York, unde locuiesc aproximativ 80.000 de francezi. Unul dintre cei mai mari suporteri este Jack Kachkar, un magant canadian, care şi-a exprimat de curînd intenţia de a cumpăra pachetul majoritar de acţiuni. Acordul dintre el şi Dreyfuss este ca şi semnat, iar Kachkar se pregăteşte de o nouă viaţă în portul de la Marea Mediterană. Afacerea se va cifra în jurul sumei de 120 de milioane de euro, iar principalul obiectiv al lui Kachkar este să readucă pe OM la nivelul echipei de altă dată. Marseille trebuie să-şi consolideze locul trei în campionat pentru a spera la o eventuală participare în Liga Campionilor. Echipa este tînără, dar nu foarte experimentată, lucru care s-a văzut în duelurile cu Lyon.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here