MARI RIVALITATI/ Boston Celtics vs Los Angeles Lakers

0
25

Sunt cele mai titrate echipe din NBA, împreună au câştigat 32 de titluri şi au fost prezente de 50 de ori în finală. În 11 rânduri, Celtics şi Lakers s-au aflat faţă în faţă în ultimul act al celei mai puternice ligi de baschet din lume, ceea ce face ca rivalitatea dintre cele două echipe să fie uriaşă.

În mod normal, în sporturile americane rivalităţile se nasc pe criterii geografice. De obicei, echipele din aceeaşi divizie, fie că e vorba de NBA, NFL, NHL sau MLB, au meciuri aparte pentru că se întâlnesc mult mai frecvent, ceea ce în timp dă naştere la o rivalitate nemărginită. Un caz aparte îl reprezintă însă Boston Celtics şi Los Angeles Lakers, două cluburi care, deşi nu au fost niciodată nici măcar în aceeaşi conferinţă, au dezvoltat un adevărat curent în aria rivalităţilor, jucând în total 11 finale.

Misticismul „celţilor”

Los Angeles Lakers este prima echipă care s-a impus în NBA. În sezonul inaugural trupa din „oraşul îngerilor” a trecut de Syracuse Nationals cu 4-2 la general. L.A. avea să câştige titlul încă de trei ori în următoarele patru sezoane. În tot acest timp Boston Celtics îşi clădea o dinastie ce va rămâne veşnic întipărită în istoria ligii profesioniste nord-americane. Cu regretatul Red Auerbach pe post de regizor, Celtics reuşesc să adune în jurul centrului Bill Russell, omul cu cele mai multe titluri din sportul american, o trupă senzaţională. Cum aveau deja baschetbalişti extraordinari precum Bob Cousy sau Sam Jones, venirea lui Russell a însemnat primul titlu din istoria „verzilor”, în 1957. Apoi, în 1959, Celtics câştigă din nou şi preţ de opt ani Boston pune monopol pe NBA triumfând de fiecare dată, un record care sta încă în picioare şi probabil că nu va fi doborât prea curând. În timpul acestor opt ani mai vine un nume legendar în NBA, John Havlicek.

Prima finală dintre Celtics şi Lakers are loc în 1959 şi este câştigată de Boston cu un „dur”4-0. Apoi, cele două cluburi se duelează din nou, în 1962, ceea ce este un început al unei serii de şase finale între Celtics şi Lakers, în opt ani, şi, astfel rivalitatea atinge cote alarmante. Mereu strânse, mereu dramatice, mereu cu răsturnări de situaţie, jocurile sunt câştigate când de o grupare când de cealaltă în timp ce seria… de fiecare dată de Celtics. Chiar dacă avea vedete precum Elgin Baylor sau Jerry West, echipa din California nu a putut lua niciodată titlul în fata „celţilor”, deşi finalele din 62, 66 şi 69 ajung în meci decisiv. Lumea începea să creadă că echipa din Boston avea ceva mistic, iar finala din 69 rămâne memorabilă.

„Daţi jos baloanele!”

Cu Wilt Chamberlain transferat în acel sezon la Lakers şi Russell şi Jones aflaţi la ultimul an din carieră nimeni nu se gândea că Celtics pot câştiga, mai ales că pentru mulţi a fost surprinzător că au ajuns în ultimul act. Lakers a câştigat primele două meciuri în L.A. şi lucrurile păreau să fi e clare însă, încă o dată, Boston revine miraculos şi forţează meciul decisiv, programat de asemenea în California. Patronul lui Lakers de la acea vreme, Jack Kent Cooke, pune câte un program de meci pe fi ecare scaun pe care scrie: „Nu dacă, ci când Lakers câştigă, baloanele vor fi aruncate din tavanul sălii, fanfara va cânta „Happy Days Are Here Again” iar Baylor, West şi Chamberlain vor da interviuri în această ordine.” Ca răspuns, Bill Russell declară înaintea partidei: „Se pot întâmpla multe, însă Lakers nu ne pot învinge. NU POT! Va fi amuzant să îi vedem cum dau jos baloanele alea.” În cele din urmă, Celtics câştiga, dramatic, 108-106, graţie unui coş în ultimele secunde marcat de legendarul Don Nelson.

East Coast Bird vs. West Coast „Magic”

De atunci şi până în 1984 cele două francize câştigă împreună şapte trofee, patru Los Angeles şi trei Boston, însă nu se mai întâlnesc niciodată în ultimă rundă. Anul 1984 aduce un nou capitol în „romanul rivalităţii”. Cele două formaţii sunt conduse acum de alţi eroi, Larry Bird pentru Celtics, respectiv Erwin „Magic” Johnson la Lakers, care îl are alături pe Kareem Abdul-Jabbar, ajuns la 37 de ani. Aşa cum era de aşteptat, drama este din nou prezentă şi seria ajunge în meci decisiv. La „Boston Garden”, în partida cu numărul şapte, victoria le revine, din nou, „celţilor, 111-102, iar aceştia ajung la a opta fi nală din tot atâtea disputate în care trec de Lakers. Larry Bird este desemnat MVP al ultimului act.

Un mai târziu cele două formaţii se întâlnesc iar spre bucuria fanilor din Los Angeles, disperaţi să-şi vadă echipa învingând trupa din Boston într-o fi nală. De data aceasta datele problemei sunt însă altele, şi Lakers se impun cu 4-2, deşi meciul unu fusese al celor din Boston care le administraseră adversarilor o bătaie la o diferenţă jenantă, 148-114. De altfel, acea zi a rămas în conştiinţa iubitorilor baschetului drept: „Memorial Day Massacre”.

Dar cum cine râde la urmă râde mai bine, Kareem Abdul-Jabbar este declarat MVP pentru jocul său uluitor şi devine cel mai bătrân baschetbalist care primeşte această distincţie, la 38 de ani, o lună şi 24 de zile, iar „blestemul Celtics” este spulberat. În 1987 istoria se repetă, Lakers câştiga tot cu 4-2, doar că de data asta „Magic” tratează seria ca pe o „vendetta personală” şi termină finala cu o medii de 26.2 puncte, 13 pase decisive, 8 recuperări şi 2.3 intercepţii, fiind liderul echipei la toate cele patru categorii. De data aceasta baloanele pot curge şi fanfara poate cânta.

Renaşterea

21 de ani trec până când cele două formaţii au ocazia să joace din nou în finală, una împotriva celeilalte. 21 de sezoane în care Lakers câştiga patru titluri, trei în „era Shaq & Kobe”. De partea cealaltă, Boston Celtics nici măcar nu mai ajung vreodată în ultimul act, ba mai mult, în această perioadă, „celţii” ratează în dese rânduri chiar şi play-off-ul.

La începutul sezonului 2008, Celtics îi adăugă pe Ray Allen şi Kevin Garnett vedetei Paul Pierce şi astfel îşi formează un „Big Three” de vis. De părea cealaltă, L.A. îl transferă la mijlocul sezonului pe ibericul Pau Gasol, de la Memphis, şi pun astfel un stâlp de rezistenţă sub panou, care să mai ia din presiunea de pe umerii lui Kobe Bryant. Cele două formaţii ajung în fi nală şi, după două meciuri câştigate de Boston pe teren propriu şi unul trecut în contul californienilor în L.A., Celtics „fură” meciul patru la Los Angeles, cu toate că Lakers conduc la un moment dat cu 24 de puncte! În cele din urmă „verzii” pierd partida cu numărul cinci, însă se impun acasă şi câştigă seria, scorul meciului şase fiind 131-92, ceea ce reprezintă cea mai drastică înfrângere pentru o echipă care, dacă nu câştigă pierde şi seria, într-o fi nală NBA. Paul Pierce primeşte onorurile de MVP.

În sezonul recent încheiat Los Angeles Lakers este echipa care a câştigat titlul, după o finală cu Orlando Magic, formaţia care i-a scos pe „celţi” în semifi nalele „estului”. Boston nu l-a avut însă pe Garnett, accidentat pentru play-off . Cu el, poate alta ar fi fost istoria, însă aşteptăm acum să vedem dacă cele două francize se vor duela, în fi nală, anul viitor, mai cu seamă că ambele şi-au mai adăugat deja un superstar, Ron Artest, la Lakers, respectiv Rasheed Wallace, la Celtics.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ