MARI DRAME ALE SPORTULUI/ Lunga cursa a unei vieti scurte

0
113

“Pentru dedicaţia şi loialitatea ta… pentru principiile şi credinţa ta… pentru dragostea, căldura şi prietenia ta… pentru familia şi prietenii tăi… suntem mulţi cei care îţi simţim lipsa şi nu vei fi uitat niciodată”. Aceste cuvintele sunt trecute pe piatra memorială din parcul care îi poartă numele, ca un omagiu veşnic pentru cel care a fost deschizătorul de drumuri pentru milioane de oameni, Steve Prefontaine.

Pe 25 ianuarie 1951 se naşte, la Coos Bay, statul Oregon, un om care avea să fie imaginea tuturor celor care în ziua de azi încearcă să-şi menţină sănătatea prin “jogging”, Steve Roland Prefontaine.

Puştiul care nu se opreşte

De la o vârstă foarte fragedă se dovedeşte a fi un îndrăgostit de sportul în aer liber. Pe când era doar un “boboc” în liceu este trimis să participe la campionatul statului Oregon, rezervat elevilor, de către Walt McClure, profesor şi antrenor de cros la “Marshfield High School”. Obţine locul 53 cu performante destul de modeste în cursele de o milă, respectiv două mile, ceea ce îl face să urmeze un program de antrenament “draconic”, în vara anului 1967. Acest lucru îl ajută să urce până pe şase în întrecerea ţinută înainte de începerea unui nou an şcolar. Ca “sophomore”, aşa cum numesc americanii un elev care se afla în al doilea an de liceu sau facultate, are rezultate excelente, însă “explozia” adevărată vine în următorii doi ani, când triumfă în toate cursele la care participa şi stabileşte un nou record naţional pe distanţa de două mile, cu timpul de of 8:41.5 minute, doborând astfel vechiul record al lui Rick Riley, care oprise, în 1966, cronometrul la 8:48.3. În ziua de azi, pista liceului Marshfield se numeşte “The Steve Prefontaine Track”, denumire pe care a căpătat-o în 2001.

“Raţa vitezomană”

După absolvire, Steve Prefontaine alege să meargă la Universitatea Oregon şi să alerge pentru Oregon Ducks. Aici îl cunoaşte pe Bill Bowerman, cel care îi devine antrenor, un om care în 1964 fondase o firmă producătoare de echipament sportiv numită “Blue Ribbon Sports”. Un nume anonim? Între timp denumirea s-a schimbat în… “Nike”, parcă acum sună ceva mai cunoscut, nu-i aşa?

Ca “freshman” termină pe locul al treilea în Campionatul Naţional de Cross Country după care nu mai pierde decât trei probe în următorii trei ani. Pe lângă câştigarea campionatului universitar între 1970 şi 1973, el se impune în patru curse consecutive de trei mile şi 5000 m. Se face cunoscut prin agresivitatea sa ieşită din comun, fiind primul atlet pe distanţe medii şi lungi care nu foloseşte “iepuri” la începutul curselor. “Este o probă a curajului pe care nu o poţi câştiga dacă alergi 2000 din 5000 m la intensitate redusă. Nu împotriva mea, niciodată!”, erau cuvintele sale cele mai frecvente care apăreau în rândurile ziarelor din SUA. Atunci, fanii care îl adulau, au inventat strigătul “Pre, Pre, Pre”, folosit astăzi în reuniunile atletice de peste ocean. De asemenea admiratorii săi îşi inscripţionau pe tricouri “LEGEND”, în timp ce fanii adversarilor aveau scris mereu “STOP PRE”. La doar 19 ani apare pe coperta celebrei reviste “Sports Illustrated”.

Tot în perioada universitară ajunge să reprezinte SUA la Jocurile Olimpice de Vară de la Munchen, din 1972, după ce doboară recordul naţional în proba de 5000 m. Aici, după ce conduce până cu 150 m înainte de final, începe să cedeze şi termină al patrulea, după Lasse Viren, Mohammed Gammoudi si Ian Stewart, acesta din urmă depăşindu-l pe ultimii 15 m.

În ultimul an de Colegiu preferă să rămână în campionatul universitar, în ciuda ofertelor tentante de a trece la profesionişti, pentru a putea participa la Olimpiada de la Montreal, acolo unde dorea să îşi ia revanşa. Trece prin multe “comisii” din cauza echipamentului primit gratuit de la “Nike”, însă până la urmă este catalogat amator şi primeşte drept de participare la Jocurile Olimpice.

Tragedia naţională

După absolvirea facultăţii stabileşte noi recorduri naţionale în toate cursele încadrate între 2000 şi 10000 m, devenind favorit cert la cucerirea mai multor medalii de aur la Jocurile Olimpice. În 1975 însă, mai exact pe 30 mai, în timp ce se întorcea de la o petrecere, după ce îl lasă acasă pe bunul său prieten Frank Shorter, câştigătorul probei de maraton la Olimpiada din 1972, încearcă să evite impactul cu un alt autovehicul dar loveşte bordura şi maşina sa, un “MG MGB”, se răstoarnă. Marele ghinion este că acest autoturism sport produs între 1962 şi 1980 este unul decapotabil iar Prefontaine era un iubitor al aerului curat. Unicul martor încearcă să ridice maşina însă îşi dă seama că nu poate de unul singur, se duce după ajutor, este la un pas să fie lovit de cealaltă maşină implicată în accident, şi până se întoarce, viaţa marelui atlet este curmată de greutatea autovehiculului care îi striveşte pieptul.

A fost înmormântat în Parcul Memorial Sunset, din Coos Bay, Oregon, care în ziua de azi îi poartă numele. Mii de oameni au venit pentru a îl însoţi pe ultimul drum pe cel care le-a oferit o cale simplă spre sănătate, alergarea. De-a lungul carierei sale, Steve Prefontaine a câştigat 120 din cele 153 de curse la care a participat. A pierdut-o însă pe cea mai importantă, cea în care a concurat împotriva destinului.

Sfârşitul unei ere, începutul legendei

1. Ziarul “Register Guard”, din Eugene, acolo unde se află campusul Universităţii Oregon, inclusiv pista de atletism, a numit ziua morţii sale “sfârşitul unei ere”.

2. Steve Prefontaine, Frank Shorter şi Bill Bowerman sunt creditaţi ca iniţiatori ai curentului “running boom”, care a scos America la mişcare în aer liber.

3. Tricourile de “jogging” ale firmei “Nike” încă mai poartă şi în zilele noastre figura marelui atlet sau cele trei litere pe care le-au strigat în acele vremuri sute de mii de oameni, “PRE”.

4. Din 1975 se desfăşoară anual competiţia “Pre Classic”, pe Hayward Field, stadionul celor de la Oregon Ducks, în memoria sa.

5. Muzeul de Artă din Coos Bay include medaliile cucerite de Steve Prefontaine precum şi câteva articole sportive purtate de el de-a lungul anilor.

6. Anual, pe 3 septembrie, peste 1000 de oameni participă la ceea ce se numeşte “Prefontaine Memorial Run”, o cursă de 10 km.

7. În 1983 a fost introdus în Hall of Fame-ul Universităţii Oregon. 8. La 30 de ani de la moartea sa, “Nike” a produs o reclamă în memoria lui Steve Prefontaine şi şi-a prezentat omagiile în paginile revistei “Sports Illustrated”.

“Să dai mai puţin decât ce ai mai bun în tine este ca şi cum ţi-ai sacrifica darul primit de la Dumnezeu”
Steve Prefontaine

Nu rata în numărul viitor, drama echipei de fotbal Manchester United care în 1958 a rămas cu doar 16 supravieţuitori, după o catastrofă aviatică de proporţii, printre care şi “Sir” Bobby Charlton.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here