LUCIAN IONESCU: Pariul pe Daniel Niculae

0
86

Daniel Niculae traversează o perioadă de secetă. Nu se regăseşte în campionatul din Ligue 1. Internaţionalul român priveşte poarta adversă şi în faţa sa parcă vede un zid. Mulţi se grăbesc să îl judece, au apărut şi fluierăturile, chiar dacă răzleţe. Şi Nico, fostul copil teribil al Giuleştiului, mereu cu zâmbetul pe buze, a ales să tacă şi să se ascundă în propria carapace. Puţini sunt cei care ştiu că Niculae încă se mai trezeşte noaptea şi îşi plânge tatăl decedat în urmă cu câteva luni. E greu să joci fotbal printre fantome.

L-am întâlnit pe Daniel Niculae în urmă cu mai bine de un an în Paris. La “Trocadero”, în faţa unui pahar cu pastis, se plângea că nu găseşte drumul spre gol. La fel ca acum. Apoi, a început să perforeze porţile adverse aproape în fiecare etapă. M-am lăudat că a trebuit să vin eu până în Paris ca el să înceapă să marcheze.

Nico nu este genul de jucător cu un parcurs lin. Niciodată. Cariera lui e plină de suişuri şi coborâşuri, chiar dacă extrasportiv duce o viaţă liniştită. Atunci când se afla pe val, intervenea o accidentare. Bineînţeles că una stupidă, de genul călcatului strâmb pe o brazdă de gazon. Însă, după vindecare, urma în mod obligatoriu un gol fabulos în poarta lui Hamburg. De fiecare dată când a dispărut din peisaj, Nico a reapărut într-un mod spectaculos. De ceva vreme, Auxerre tânjeşte după golurile sale. Ele vor veni. Personal, am curajul să pariez. Aştept doar să puneţi miza. 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here