Lisabona, capitala de la capatul continentului

0
55

Lisabona – cel mai vestic oraş important al Europei. Capitala Portugaliei se află pe malul nordic al rîului Tejo şi “stă să cadă” în Oceanul Atlantic. Acolo poţi admira în linişte soarele care se ascunde seara sub valuri, dar tot acolo te poţi speria de “vulcanul” erupt cînd se duelează două dintre cele mai iubite echipe lusitane de fotbal, Benfica şi Sporting

Lisboa (cum îi spun portughezii) a fost fondată de fenicieni şi a avut o viaţă zbuciumată. În secolul al ii-lea înaintea erei noastre, romanii au pus stăpînire pe zona ocupată de tribul luzitan, iar după aproximativ 700 de ani vizigoţii controlau totul acolo. În secolul al Viii-lea au apărut maurii, în 1147 a ajuns în mîinile portughezilor, iar din 1260 este capitală. a urmat o dezvoltare economică fulminantă, Lisabona devenind unul dintre cele mai bogate oraşe ale Europei. Dar numai pînă cînd spaniolii au pus stăpînire, fapt consemnat în perioada 1580-1640. În 1531 şi în 1755, două cutremure (ultimul urmat de un tsunami şi de un incendiu) l-au distrus în cea mai mare parte. Dar a rezistat, aşa cum a ţinut piept şi armatelor lui napoleon, ciumei sau inchiziţiei. La 1 ianuarie 1986, portugalia a intrat în Uniunea Europeană şi capitala a beneficiat de ajutorul substanţial venit ca urmare a aderării. Începutul anilor 90 a însemnat demararea renovării oraşului. printre altele, au fost construite impresionantul pod “Vasco da gama” peste rîul tejo, gara de Est şi noul aeroport. acum, dintre cele aproximativ zece milioane de locuitori ai portugaliei, Lisabona “înghite” puţin peste jumătate de milion, dar aproape trei milioane în zona metropolitană din jur.

O îmbinare între antic şi modern
Călătoria cu avionul de la noi pînă la Lisabona nu durează tocmai puţin. timpul se întoarce cu două ore, schimbare pe care organismul o resimte. Însă efortul merită din plin. momentul în care inspiri aerul de pe malul oceanului atlantic te provoacă să conştientizezi faptul că ai ajuns la capătul continentului, iar atunci cînd intri cu picioarele în apă ai impresia că o să cazi de pe hartă. Este un oraş ce nu poate fi descris într-un cuvînt. o lume a contrastelor. Există zone foarte îngrijite, curate, dar şi locuri în care nu-ţi vine a zăbovi. Bulevarde largi, aerisite, înfrumuseţate cu mult spaţiu verde, construcţii moderne, magazine elegante sau cafenele şic, dar şi străduţe înguste, sinuoase, înclinate pe cele şapte dealuri ale oraşului vechi. trebuie să vezi măcar turnul Belem, castelul sao Jorge şi oceanariumul. Eticheta unui oraş respectabil din occident este şifonată pe alocuri (însă fără a-i răpi farmecul) de consecinţele invaziei colonialilor din alte continente şi de acea amprentă a latinităţii care uneori deranjează simţurile. prezenţa masivă (uneori copleşitoare) a oamenilor de culoare, îndeosebi angolezi şi brazilieni, îţi deschide un semn de întrebare: “oare aici e totuşi Europa?”. răspuns: “Da, aşa e Lisabona! orice s-ar spune, merită văzută şi savurată!

Continuarea in Kicker SportMagazin de luni 16 aprilie 2007

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here