LIGA I/ TANGO SI BALAMUC

0
77

Clujul a dat o lovitură dublă, iar duÈ™manii au devenit aliaţi măcar pentru o zi. “U” i-a făcut pe rapidistii să iasă cu capul plecat de pe “Giulesti” si a adus o ofrandă CFR-ului. Rîzînd de Rapid, Steaua s-a înecat în mocirla ieseană. Etapa viitoare poate deveni decisivă în ecuaţia disputei pentru titlu

Clujul freamătă ciudat şi întrebător. Se rescrie istoria care era creionată altfel? Universitatea şi CFR. Ultimul loc şi fruntea. Rivalitate şi ură. Lupte de gherilă între suporteri. Toate amestecate în ani lumină. Acum, măcar pentru o secundă, totul pare schimbat. Ambele tabere se salută şi lasă senzaţia că se pot îmbrăţişa.

Apărîndu-şi propria sărăcie, “U” şi-a instalat confortabil vecina de urbe şi scandal la masa bogaţilor. “Şepcile roşii” au învins în Grant lăsînd senzaţia că joacă acasă. N-a venit nici o primă specială dinspre Mureşan&Paszkany, ci totul a fost alimentat de dorinţa nebună a lui Meszaros de a scoate Universitatea din mocirlă. Locomotiva giuleşteană a deraiat, dar parcă poate fi confundată cu o alta, tot vişinie, care sprintează spre titlu. În Giuleşti e balamuc, iar Rednic îl întreabă pe Manea unde e gaura din gard care dă spre şine şi pe unde fostul idol accelera spre Periş să scape de furia suporterilor. Fără să-i pese de Rednic, Fabbiani ascultă în boxe tangoul şi îşi aşteaptă partenera tot din Argentina. Pe nume Culio. Căpcăun, Shrek, gras, cu viaţă nesportivă şi un pic afemeiat, Fabbiani are totuşi o calitate. Înscrie goluri. Cu miros de titlu.

Dar campionatul abia reînceput în miros de ghiocei, n-are doar tangou şi balamuc. N-ar mai fi al nostru. Balcanic, aşa cum îl gustăm de decenii. Dinamo a lovit decisiv. Exact ca Bratu un adversar. Greu de spus dacă lovitura e regizată, însă Ştefan cel Mare, nu şi sfînt, parcă prea se dădea dinamovist înaintea fl uierului de start. Oricum, s-a destrămat un cuplu şi s-a format un altul. A dispărut N&D, dar s-a născut B&D. Multe lumini şi umbre la Constanţa. Acolo ne reamintim de unde sîntem, de unde venim şi unde vrem să mergem. Şi ajungem la vorbele lui Piţurcă, selecţionerul profeţînd încă 50 de ani de răbdare pentru a atinge nivelul Franţei. Farul şi Buzăul au oferit din belşug nimic pentru nimic. Anticipînd antishow- ul, tribunele s-au încăpăţînat să rămînă goale. Pomana a fost săracă şi la Urziceni, dar aici fotbalul în sine parcă nu s-a mai îndreptat către zero. “Bursucul” e disperat, iar visul european i se cam scurge printre degete. Mai mult, îi strînge mîna prietenului cu care deunăzi se certa. Bătrînul Stelea l-a scos cît de cît din necaz, altfel era groasă. Pentru că Grigoraş nu şi-a adus Oţelul la Urziceni doar să cîştige un punct nenorocit. Totuşi, moldovenii dunăreni sînt mulţumiţi. Există însă şi moldoveni fericiţi. Exultă Vasluiul lui Porumboiu. Dorinel zîmbeşte şi simte că e loc de mai mult. Ce înseamnă mai mult? Un miros dulce parfumat de cupe europene. Gloria a rămas echipa pe care o ştim. Teoretic, nu mai are nimic din formaţia care făcea jocurile şi stabilea ierarhiile. Însă, sub bagheta lui Neluţu Sabău, echipa ardeleană face cam ce vrea. Iar Jean Pădureanu zîmbeşte molcom şi liniştit. Mulţi pariau pe o victorie a “Bătrînei Doamne”, care să o îndepărteze de deces. Mulţi, dar proşti. Pentru că Gloria nu se predă cînd nu vrea. Iar la Arad, Gloria pur şi simplu şi-a dorit să cîştige. Cu Coroian revenit cînd nimeni nu mai credea. Parcă nici în Timişoara nu mai credeau foarte mulţi. Şi totuşi fotbalul are legile sale greu de înţeles. Visînd la o metamorfoză, Pandurii au lăsat mineritul şi au trecut la fado-ul portughez. N-a fost de ajuns. Iar echipa lui Condescu se simte blocată în şut, în timp ce Poli, pentru a cîta oară, visează la preamărire! Dar Iaşiul a încheiat balul. Un bal al suspiciunilor. Un bal în care Gigi Becali vroia să fie cel care rupe biletele. Însă copilul său preferat, Bănel Nicoliţă, i-a reamintit că atît pe “Santiago Bernabeu”, cît şi în Copou autogolurile se contabilizează la fel. Dar Steaua a răspuns în stil sud-american. În timp ce patronul trăgea cu năduf din ţigaretă, Mendoza a readus egalitatea pe tabelă, dar şi pe Steaua în lupta pentru titlu. Dar fotbalul nu crede în lacrimi şi nici în fumul de ţigară. Cel puţin în viziunea lui Onuţ, care a aruncat în aer dulcele tîrg al Ieşilor. Iar ţigara lui Becali s-a stins în smîrcurile care îl ascundeau cîndva pe Ştefan cel Mare.

           

Continuarea in numarul 99
(26 februarie – 3 martie 2008)
Sport Magazin

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here