LIGA CAMPIONILOR/ Surasul Semilunei

0
74

Primele două partide ale optimilor Champions League au consemnat victorii ale oaspeţilor, Manchester şi Barça defilînd în Italia şi Germania. Arsenal şi Liverpool şi-au strîns mîinile “englezeşte”, în timp ce Fenerbahce a trimis-o pe Chelsea în Infern

Cuceritorii Romei

Roma aştepta momentul revanşei cu lacrimile şiroind. În urmă cu un an, Manchester îndolia Colisseumul înscriind de şapte ori în poarta romanilor. Doar că acum a fost de fapt o revanşă la revanşă. United a venit în Italia să joace italieneşte. Exact ceea ce nu le convine peninsularilor. Manchester a călcat acceleraţia doar atunci cînd a trebuit şi deja se gîndeşte la semifinale. La început, Roma a lăsat senzaţia că poate. Fals. Vucinici a vrut să muşte în cîteva rînduri, dar s-a dovedit a fi ştirb. În schimb, de partea cealaltă, C. Ronaldo a demonstrat că este, poate, cel mai bun jucător de pe planetă. Scholes a centrat, portughezul a înscris. Fotbalul e uneori atît de simplu! Însă englezii nu s-au oprit aici. I-au lăsat pe italieni să-şi verse furia, dar doar pînă în apropierea careului britanic. Apoi, celălalt jucător minune din tabăra lui M.U., Rooney, a dat lovitura decisivă. “Pistruiatul” l-a entuziasmat pe Alex Ferguson, care vede calificarea trupei sale în semifinale ca pe o normalitate.

Catalunia iese din criză

Campionatul şi Cupa au rămas doar utopii pentru Barça în actualul sezon. Catalunia îşi plînge neputinţa povestind despre victoriile de altădată. Pleiada de staruri de pe teren pare obosită, iar Rijkaard se scarpină în vîrful capului, negăsind soluţia ieşirii din criză. Optimile de finală din Liga Campionilor puteau continua prăbuşirea. Sau începerea renaşterii. Deplasarea la Schalke, o formaţie avidă de performanţă, prevestea o deplasare dură. Şi totuşi, Barcelona şi-a cerut dreptul la viaţă şi a vrut să le reamintească tuturor că rămîne o mare formaţie. Iar scaunul lui Rijkaard pare a avea picioarele bine înfipte în gazon, cel puţin pînă după faza semifinalelor. Barça s-a încruntat către adversar şi nu a acceptat statutul de oaspete, surprinzîndu-i pe nemţi. Xavi, Iniesta şi Henry şi-au re-etalat măiestria. Însă, cel care l-a executat pe portarul Neuer a fost un copil de numai 17 ani. Jucătorul din fosta Iugoslavie, Bojan Krkici, a împlîntat stiletul în inima lui Schalke, făcîndu-l pe Rijkaard să zîmbească. “Panzerul” german a tresărit în orgoliu, dar n-a reuşit să lovească decisiv. Kuranyi, Pander, Asamoah, Altintop şi Larsen s-au împiedicat mereu în preajma porţii lui Valdes.

Inventatorii fotbalului

Un meci din optimile Ligii Campionilor disputat între două formaţii englezeşti ne atrage parcă atenţia că fotbalul a fost născocit în ceţurile Albionului. Iar cele trei formaţii englezeşti prezente în această fază a competiţiei reprezintă certificatul de naştere a sportului-rege, aflat încuiat în acest colţ al Europei. O luptă între Arsenal şi Liverpool arată exact ca un duel între gentlemani. Sau între inventatorii fotbalului. Se tratează cu respect, dar fără milă. Atacurile sînt uluitoare, izbiturile par letale şi timp de 90 de minute te duci cu gîndul la hamletianul “to be or not to be”. Cine poate lovi decisiv? În Anglia, în duelul britanicilor, culmea, n-a marcat nici un englez. Nici nu erau foarte mulţi pe arena “Emirates”. A înscris mai întîi Adebayor, jucătorul din Togo. A egalat apoi Kuyt, fotbalistul din Olanda. Wenger şi Benitez, şi ei “englezi” cu paşapoarte, s-au privit încruntaţi. Fiecare a încercat să încline balanţa. În final, însă, totul s-a rezumat la o strîngere de mînă ca între gentlemani. Asta doar pînă la retur.

“Allah Akbar!”

Acesta este strigătul îndreptat către cer de către zecile de mii de turci înghesuiţi pe arena “Sukur Saracoglu” şi de ceilalţi 15 milioane de fani ai lui Fenerbahce. Între Anglia şi Turcia nu a fost şi nu va fi niciodată pace. S-a murit pentru fotbal. Imaginea cu Beckham lovind pămîntul la o lovitura de pedeapsă şi fiind apoi luat pe sus a rămas pe retina tuturor. Istanbulul le-a promis Infernul aristocraţilor de la Chelsea. Iar turcii îşi ţin promisiunile. Cu toate acestea, Chelsea a afişat calmul tipic britanic cel puţin la începutul partidei şi, mai mult, l-a forţat pe Deivid să-şi înscrie în propria poartă pe lîngă Volkan, care privea uluit. “Allah akbar!” a strigat şi brazilianul Zico. Apoi şi-a îndemnat ienicerii să atace. Istanbulul nu crede în lacrimi, ci doar în strigătul victoriei. Istoria meciului avea să o scrie Fenerbahce, iar Chelsea să se supună. A egalat Kazim Richards, şi asta nu avea să fie tot. Deivid s-a metamorfozat din diavol în înger şi a punctat pentru victorie. Tîrziu în noapte, Istanbulul sărbătoreşte sub surîsul semilunei.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here