Interviul saptamanii: Marian Oprea

0
70

Cel mai bun atlet român, Marian Oprea (foto), şi-a revenit complet după suita de accidentări şi priveşte încrezător către JO de la Beijing

SportM: Cum te simţi din punct de vedere fizic?
Marian Oprea: Sînt apt sută la sută, am avut sufi cient timp pentru tratament şi recuperare, iar de cinci săptămîni am reluat pregătirea fi zică la nivel maxim.

SportM: E aşadar o perioadă de acumulări fi zice, nu efectuezi şi sărituri?
Oprea: Nu, fac deocamdată doar mai mult volum, mai mult efort. Este solicitant, dar nu o iau ca un chin, pentru că sînt conştient că acesta este singurul drum către marea performanţă.

SportM: Vei putea concura la potenţial normal la ora Campionatului Mondial de sală din luna martie?
Oprea: Mai mult ca sigur, anul viitor voi sări fără mari întreruperi pînă la Olimpiadă. Nu voi aborda Campionatul Mondial cu gîndul că risc o accidentare, ci cu dorinţa să obţin un rezultat bun.

SportM: Care este programul tău în viitorul apropiat?
Oprea: Pînă pe 11 noiembrie mă pregătesc acasă la Piteşti. După aceea vom merge în cantonament în Antalya, unde temperatura este mai propice atletismului.

SportM: Apropo de climă, problemele tale fi zice la spate au fost cauzate şi de acest aspect?
Oprea: Da, din păcate, atunci cînd am rămas blocat la spate, întîmplarea s-a produs şi din cauză că afară era umed şi puţin cam frig.

SportM: Problemele la coloană s-au accentuat totuşi în momentul în care ai tras de fiare. Ai făcut tu atunci pe eroul sau pur şi simplu a fost ghinion?
Oprea: Pentru unii, greutatea de 200 kg i-a speriat, dar pentru noi sportivii e ceva normal. A fost doar ghinion, şi acum evit pe cît posibil să mai ridic haltere. Problemele la spate sînt în permanenţă un risc mare, pentru că este partea corpului cea mai des solicitată la antrenamente şi mă protejez pe cît posibil.

SportM: De ce nu te antrenezi în Bucureşti?
Oprea: Posibilităţi aş avea la Complexul Naţional Sportiv, dar ţînînd cont că fac doar pregătire fizică, am preferat să rămîn acasă, să fiu mai aproape de familie.

SportM: Federaţia de atletism a semnat recent un parteneriat cu un sponsor care va sprijini financiar pregătirea pentru JO a celor mai buni şapte atleţi români, printre care te afli şi tu…
Oprea: Este mai mult un contract individual cu fi ecare sportiv în parte. Este pentru prima oară în istorie, iar începutul este unul pozitiv.

SportM: Vei primi o sumă concertă? Contractul implică nişte obligaţi?
Oprea: Toţi cei şapte vom primi împreună 84.000 de euro, repartizaţi pe toată durata pregătirii pînă la Beijing. Categoric, am şi nişte obligaţii contractuale, şi e normal acest lucru.

SportM: Tu ai dreptul să îţi vinzi singur imaginea sau federaţia deţine aceste drepturi?
Oprea: Orice sportiv are libertate, dar personal nu am benefi ciat încă de nici un sponsor individual în România. Dacă voi avea oferte şi acel sponsor nu intră în concurenţă cu cel care ne asigură bursa olimpică, voi lua în calcul şi această variantă.

SportM: Analizînd la rece, regreţi că nu ai mai sărit la Campionatul Mondial de la Osaka?
Oprea: Nu, am luat cea mai bună decizie. Chiar dacă săream, din cauza leziunii musculare prindeam în cel mai bun caz doar fi nala de opt, ceea ce nu reprezintă o satisfacţie pentru mine.

SportM: Mulţi au spus că această ediţie a fost un eşec total, dar federaţia a scos în evidenţă mai mult părţile pozitive: participarea în număr mare şi trimiterea unor sportivi de perspectivă la Osaka
Oprea: Cred că au mers cei ce meritau. Sună într-adevăr destul de neplăcut să spui că nu ai luat nici o medalie, dar, ţinînd cont că au fost acolo peste două sute de naţiuni, şi un loc patru este o performanţă.

SportM: Să înţeleg că dacă tu sau Nicoleta Grasu aţi fi luat o medalie, nu se mai vorbea în termeni aşa negativi?
Oprea: Categoric, ne-am obişnuit cu rezultatele de excepţie din urmă cu cîţiva ani, dar din păcate acesta este potenţialul nostru actual.

SportM: Ce atleţi au în opinia ta şanse la medalii la Jocurile Olimpice?
Oprea (rîde): Păi, exceptîndumă pe mine, ceilalţi şase care au primit bursa olimpică. Dacă totul merge normal în pregătirea noastră, ne vom întoarce cu minim o medalie de la Beijing.

SportM: Mulţi au început deja să cînte prohodul sportului românesc şi există o stare de panică înaintea Jocurilor Olimpice…
Oprea: E bine să fi m conştienţi de potenţialul nostru real, dar eu zic că se grăbesc să tragă concluzii. E şi normal ca lipsa de investiţii să se vadă treptat, şi, din păcate, cred că acesta este abia începutul…

SportM: Pe cînd un grand prix de atletism în România?
Oprea: Atunci cînd vor fi bani, pentru că atleţi de talie mondială participă la concursuri doar pe baza de garanţii fi nanciare. E nevoie şi de un manageriat bun şi dau exemplul Grand-Prix-ului Monica Iagăr. Concursul organizat de ea este un show total, cu muzică, artifi cii şi alte lucruri atrăgătoare pentru public.

SportM: Te-ar tenta şi o funcţie administrativă în cadrul federaţiei?
Oprea: Nu în acest moment, dar pot spune însă că este indicat în general ca cei care conduc să fi practicat sportul de performanţă.

SportM: Cîte olimpiade mai apuci?
Oprea: Nu îmi planifi c nimic pe mai mult de un an. Sportul este destul de relativ şi există mulţi factori care pot infl uenţa sfîrşitul carierei.

SportM: Este vîrsta principalul factor?
Oprea: Nu cred, dovadă că Jonathan Edwards, recordmenul mondial en-titre, a concurat pînă la 37 de ani.

SportM: Cînd vom vedea din nou o săritură de 18 m?
Oprea: Cel mai bun rezultat al sezonului, 17,90 m, este aproape de această barieră, dar cei zece centimetri pot necesita mulţi ani de muncă. Mi se pare o cifră formidabilă, dar nu imposibil de atins.

SportM: Urmăreşti bănuiesc cu atenţie toate reuniunile atletice importante. Cum vezi goana aceasta continuă după titlul de cel mai rapid om al planetei?
Oprea: Proba de o sută de metri este într-adevăr proba rege. Recordul mondial de 9,74 secunde, mi se pare cu adevărat un rezultat uluitor, cred că le iau foc picioarele alergătorilor.

SportM: Care ţi se pare cel mai greu record mondial de doborît?
Oprea: Cel de la 200 de metri al lui Michael Johson. Cine mi-ar fi spus înaintea cursei că un om poate alerga această distanţă în 19,32 secunde, i-aş fi spus că este nebun.

SportM: Am lăsat la final întrebarea cea mai dificilă. Ce culoarea va avea medalia de la Jocurile Olimpice: bronz, argint sau aur?
Oprea (rîde): Platin㔦

Integral in numarul 84 al Sport Magazin (5 noiembrie – 12 noiembrie 2007)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here