Interviul saptamanii: Carla Gheorghe

0
101

Fosta internationala de tineret, Carla Gheorghe (foto) primea în urma cu patru ani o bursa sportiva la un colegiu american. Treptat, tînara baschetbalista a devenit una din cele mai valoroase jucatoare din campionatul universitar american. A fost aproape chiar de a ajunge în WNBA, dar o dubla accidentare a pus capat acestui vis. Carla a decis sa ramîna totusi în SUA si lucreaza în prezent ca Marketing Administrative Assistent pentru Trends International, o companie de succes din statul Indiana

SportM: Cine a fost cu ideea plecării în SUA?
Carla: Întotdeauna mi-am dorit să joc baschet aici şi să merg la şcoală. Părinţii mei, Carol şi Aurora Gheorghe, mi-au fost de mare ajutor, pentru că m-au sprijinit mereu să îmi îndeplinesc acest vis. Le mulţumesc că au avut încredere în mine.

SportM: Ai recomanda acest lucru tinerilor sportivi din ţară?
Carla: Sigur că da! Este o experienţă excelentă! Te maturizează mental şi îţi dă oportunitatea să fi i propriul tau manager. Într-un cuvînt, să vezi de ceea ce eşti capabil.

SportM: Ai avut difi cultăţi de acomodare în SUA? E nevoie de bani sau de talent să ajungi acolo?
Carla: A fost un pic dificil la început pentru că nu ştiam engleza, dar m-am descurcat. Americanii sînt prietenoşi şi te ajută, mai ales că am întîlnit oameni buni. Ca să ajungi aici cred că cel mai mult este nevoie de voinţă. Banii vin şi pleacă, se găsesc pînă la urmă dacă într-adevăr vrei să pleci. Pe de altă parte, cred că talentul are rolul său important. În situaţia mea, spre exemplu, antrenorii din America m-au văzut, le-a plăcut stilul meu de joc şi apoi au făcut tot posibilul ca să ajung acolo.

SportM: Se poate implementa sistemul american şi în România?
Carla: Este greu, pentru că totul ţine de stilul de viaţă, de societate şi de felul cum privesc oamenii lucrurile. Nu sîntem receptivi la ideea de schimbare, dar totuşi în viitor nimic nu este imposibil.

SportM: Cum ai caracteriza perioada scurtă petrecută în baschetul autohton?
Carla: O experienţă de viaţă. Îmi aduc aminte că jucam cu sala goală. Însă probabil că s-a întîmplat aşa tocmai ca să apreciez mai mult ce mi s-a oferit în America. Pe de altă parte însă, îmi aduc aminte cu plăcere de timpul petrecut la CSS2 cu fetele din echipă şi cu mama. Echipa de la junioare a fost cel mai frumos lucru care mi s-a întîmplat în România în privinţa baschetului.

SportM: Te-ai simţit vreodată abandonată de staff -ul echipei naţionale?
Carla: Pot spune că am fost chemată la lot de cîteva ori în ultimii ani de cînd am plecat din ţară, însă în mare parte programul meu de la şcoală şi din campionatul universitar american nu s-a potrivit cu cel de la echipa naţională.

SportM: De ce nu ai revenit la un club puternic din ţară sau din Europa?
Carla: În ţară nici nu s-a pus vreodată problema, dar în Europa aş fi jucat. Visurile mele de a continua o carieră baschetbalistică s-au schimbat însă fără voia mea…

SportM: Ai simţit vreodată că ai şanse reale să ajungi în WNBA?
Carla: Şanse de WNBA au fost, dar m-am accidentat la tendonul încrucişat la ambii genunchi. După prima operaţie încă mai speram şi eram optimistă, însă după a doua a fost deja o altă poveste.

SportM: Care este cea mai frumoasă amintire de pe terenul de baschet?
Carla: Faptul că am fost campioană naţională de juniori de mai multe ori cu echipa CSS2, unde antrenoare era mama mea, Aurora Gheorghe. Nu-mi aduc aminte un an în care să nu fi ieşit campioane, toţi ne ştiau de frică. Dacă mă refer numai la experienţa din SUA, probabil faptul că am fost apreciată pentru valoarea mea. Am fost aleasă în primele cinci baschetbaliste din NJCAA (nr. – echivalentul campionatului naţional de junioare) şi am primit titlul de “Jucătorul anului” în Region XII, una din cele 24 de regiuni din campionatul universitar american.

SportM: Ce părere ai despre rezultatele slabe ale echipei naţionale de la campionatul european?
Carla: Am auzit de rezultate şi, sinceră să fi u, am fost surprinsă. Din cîte am vorbit cu fetele de la naţională, toate îmi spuneau că se antrenau foarte mult, cîte trei, patru antrenamente pe zi. Am zis că în stilul acesta se va schimba ceva, dar sîntem probabil abia la început de drum. Trecutul este trecut, trebuie să ne concentrăm pe prezent şi viitor.

SportM: Care crezi că au fost cauzele eşecului?
Carla: Faptul că nu am fost eu în echipă… Glumesc. Au fost probabil probleme interne pe care nu le cunosc. Po spune doar că, din experienţa mea sportivă, ştiu că pentru a cîştiga trebuie să te dedici mental şi fi zic în totalitate.

SportM: Ce crezi că se poate face din punct de vedere managerial pentru progresul baschetului din România?
Carla: Trebuie să fi m deschişi pentru idei noi. Mentalitatea jucătorului este cea mai importantă, însă de multe ori această mentalitate este infl uenţată de factori externi. Spre exemplu, la mine la universitate eram uluită cum toţi cei de pe lîngă echipă erau foarte motivaţi să îşi facă treaba cît mai bine, să aducă oameni în sală şi să păstreze continuu aceeaşi atmosferă minunată la meciuri. Fiecare îşi făcea treaba şi în mod logic totul mergea după cum s-a plănuit.

SportM: Sportul te-a ajutat în vreun fel în carieră?
Carla: Normal, mi-a deschis o uşă spre altă lume şi alte oportunităţi. M-a ajutat să-mi plătesc şcoala, însă cel mai mult m-a ajutat să mă descoper pe mine ca persoană, să realizez cît de puternică sînt.

SportM: Este mai uşor pentru o fată drăguţă să reuşească în viaţă?
Carla: Frumuseţea contează, însă mai puţin decît alte calităţi. Dacă nu ai minte, tot degeaba !

SportM: Ţi-ar surîde o cariera de fotomodel?
Carla: Am mai pozat din cînd în cînd, dar nu am avut timp niciodată pentru ceva serios. Baschetul şi şcoala au fost mai mereu pe primul plan. Însă acum, totul este posibil…

SportM: Ai accepta să pozezi în ipostaze sexy pentru o revistă de bărbaţi?
Carla (rîde): Depinde de cîţi bani vorbim…

SportM: Cum a fost la absolvire?
Carla: Mi-am văzut visul cu ochii! Era dorinţa mea cea mai mare şi sînt mîndră pentru că am reuşit ceea ce mi-am propus pînă acum. Toţi cei dragi mi-au fost alături în acea zi, a fost o experienţă foarte frumoasă şi m-am simţit împlinită.

Continuarea in Sport Magazin numarul 80 (8 – 14 octombrie 2007)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here