INTERVIU VASILE MIRIUTA/ Un morosan la Budapesta

0
44

După retragerea lui Hagi, naţionala României a rămas mulţi ani fără un număr 10 autentic. La acea vreme, presa autohtonă l-a cerut cu insistenţă în lot pe Vasile Miriuţă. Un mijlocaş de creaţie, cu calităţi asemănătoare lui Dănuţ Lupu, băimăreanul a făcut furori în Bundesliga la Energie Cottbus, fi ind selecţionat ulterior în naţionala Ungariei, ţară unde a evoluat la patru echipe de-a lungul carierei. În prezent, Miriuţă este agent de fotbalişti, reprezentîndu-i printre alţii pe sergiu Radu, Vlad Munteanu şi Ovidiu Burcă. Ajuns la 40 de ani, moroşanul nostru s-a stabilit la Budapesta, unde şi-a construit o casă departe de tumultul oraşului. Nu a uitat însă de ţara natală, vizitîndu-şi des părinţii la Baia Mare, oraş unde ar vrea să investească în fotbal

SportM: Care este povestea adevărată a plecării tale din România?
Vasile Miriuţă: Eram într-un turneu de pregătire la Gyor, cu Dinamo. Ungurii aveau nevoie de doi jucători, şi cum fostul preşedinte de la Dinamo, Vasile Ianul, avea contacte bune pe acolo, mi-am luat inima în dinţi. Nici măcar nu mai ieşisem pe afară pînă atunci…

SportM: Nu regreţi faptul că ai plecat totuşi atît de tînăr din campionatul intern?
Miriuţă: Nu, pur şi simplu acesta a fost destinul. De mic copil am vrut să joc la Dinamo, dar, decît să stau pe tuşă în Ştefan cel Mare, am preferat să îmi încerc norocul în altă parte.

SportM: Ulterior, te-ai mai gîndit la varianta să revii la Dinamo?
Miriuţă: Nu prea am avut ocazia. Din foştii mei colegi, am păstrat legătura doar cu Dorinel Munteanu şi Cheregi, în rest, nu prea m-a mai căutat nimeni.

SportM: Ai evoluat de-a lungul carierei la multe formaţii. Unde te-ai simţit cel mai bine?
Miriuţă: Îmi amintesc cu plăcere de anii petrecuţi la Ferencvaros şi la Energie Cottbus. În Germania, toată lumea mă respecta, de la conducere, pînă la suporteri. Am fost foarte iubit, deşi nu eram unul de-al lor. Amintindumi de anii de la Ferencvaros, nu pot să uit atmsofera fantastică creată de suporterii lor. Te făcea să te simţi fotbalist, cum se spune…

SportM: Se spune totuşi despre ei că sînt fanatici şi că o mare parte sînt chiar rasişti.
Miriuţă: La fiecare club există două-trei uscături, dar nu se poate generaliza. Personal, deşi sînt român, nu am avut probleme. E păcat că un club cu asemenea tradiţie a retrogradat din cauza problemelor fi nanciare. Ţinînd cont de ce palmares şi ce fani au, vor reveni probabil în elită în scurt timp.

SportM: Analizînd acum la rece, de ce crezi că nu ai reuşit să prinzi măcar o selecţie în naţionala României?
Miriuţă: Din păcate, am făcut parte din aceeaşi generaţie cu Hagi şi Dorinel Munteanu, doi fotbalişti uriaşi. Sincer, nu prea puteam emite pretenţii în aceste condiţii.

SportM: Regreţi acest lucru şi acum sau cu timpul ai uitat?
Miriuţă: E normal să îmi pare rău. Sînt român get-beget şi cînd eram copil m-am apucat de fotbal cu visul că poate cîndva voi juca pentru naţionala ţării mele.

SportM: Obiectiv vorbind, ai fi meritat o şansă?
Miriuţă: Sincer, cred că da. Am avut o perioadă foarte bună la Ferencvaros, cu meciuri şi goluri în Liga Campionilor, dar am fost ignorat total.

SportM: Cum ai ajuns în naţionala Ungariei?
Miriuţă: Am primit propunerea în 1998, dar, neavînd nici o rudă de origine maghiară, formalităţile cu obţinerea cetăţeniei au durat aproape doi ani. Din păcate, am debutat prea tîrziu, aveam deja peste 30 de ani. Rămîn totuşi recunoscător celor care s-au gîndit la mine şi mi-au dat şansa să evoluez în naţionala Ungariei.

SportM: Cum au reacţionat prietenii tăi şi cei care te cunosc cînd ai acceptat să joci pentru Ungaria?
Miriuţă: Prietenii rămîn prieteni indiferent de situaţie. La primul meci pentru Ungaria au venit mulţi amici din Baia Mare să mă susţină şi m-a bucurat acest lucru. În lumea fotbalului au fost însă şi cîţiva care m-au judecat în mod negativ pentru decizia mea. E foarte uşor să arunci cu injurii, de aceea nici nu m-am obosit prea mult să-i bag în seamă.

SportM: Unde trăieşti în acest moment?
Miriuţă: Reşedinţa e la Budapesta, dar sînt mai mereu pe drumuri. Aici îmi petrec cam patru zile pe săptămînă. Restul timpului îl împart între vizitele în oraşul meu natal, Baia Mare, şi deplasările în interes de serviciu în Europa Centrală şi de Est.

SportM: Intenţionezi să te stabileşti în Ungaria definitiv?
Miriuţă: Prin natura meseriei de impresar, călătoresc mult, aşa că e impropriu spus că sînt legat efectiv de un loc anume. Totuşi, mă simt bine aici. Mi-am construit o casă frumoasă la marginea oraşului, într-o zonă liniştită. Nu te gîndi însă la ceva cu turnuleţe şi şapte etaje. E o căsuţă cochetă, cu un pic de gazon în grădină, ceva în stil englezesc.

SportM: Cum ai caracteriza fotbalul românesc, comparativ cu cel maghiar?
Miriuţă: Este o mare diferenţă în favoarea celui din Liga lui Mitică. Rezultatele la nivelul echipelor de club vorbesc de la sine. Ce se mai zicem de echipa naţională, unde România este net superioară…

SportM: Apropo, vei susţine România la Campionatul European?
Miriuţă: Bineînţeles. Am luat şase bilete şi voi merge împreună cu fi ul meu să vedem meciurile chiar de la faţa locului. Ne va fi greu să trecem de grupe, dar nu imposibil…

SportM: De-a lungul timpului, au fost mai mulţi fotbalişti români care au evoluat în Ungaria. De ce nu se întîmplă şi fenomenul invers, mai ales că în Liga I au apărut în ultimii ani mulţi fotbalişti străini?
Miriuţă: E o chestiune aparent bizară. În Ungaria , salariile sînt într-adevăr ceva mai bune ca la noi. Principalul motiv pentru care nu cred că se transferă în România este acela că fotbaliştii maghiari de valoare preferă să joace în Germania sau, mai nou, în Anglia. Chiar dacă sînt jucători de echipă naţională, ei preferă să evolueze într-o ligă inferioară pentru bani.

SportM: La un moment dat se spunea că familia Becali monopolizează transferurile de jucători români în străinătate. În calitate de impresar, ai simţit vreo piedică din partea lor?
Miriuţă: Sincer, nu, ba chiar din contră, ne ajutăn între noi cînd e nevoie. Giovanni chiar m-a felicitat pentru transferurile mele, a fost un gest frumos din partea lui.

SportM: Cum vezi invazia fotbaliştilor străini în Liga I?
Miriuţă: Personal, nu sînt de acord. Ar trebui să li se dea credit mai mult tinerilor noştri fotbalişti. E un cerc vicios aici. Avem fotbalişti de valoare la echipele mai mici din provincie, dar preţurile lor sînt umfl ate artificial. În aceste condiţii, e normal ca echipele mari să se reorienteze către piaţa externă.

SportM: Îţi place vreun jucător în mod special?
Miriuţă: Ca să glumesc puţin, dintre toţi sud-americanii, cel mai tare e totuşi sîrbul Vladimir Bozovici…

SportM: La un moment dat, Ladislau Boloni era în cărţi pentru preluarea funcţiei de selecţioner al naţionalei Ungariei. De ce nu s-a materializat acest lucru?
Miriuţă: Nu din cauza banilor, cum s-ar putea crede. Loţi dorea să pornească un plan pe termen lung, de revitalizare a întreg fotbalului maghiar, iar federaţia de aici nu i-a putut îndeplini condiţiile.

SportM: Ai putea estima cînd va reuşi naţionala Ungariei o califi care la un turneu fi nal de campionat european sau mondial?
Miriuţă: Vor mai trece foarte mulţi ani, pentru că majoritatea încă trăiesc cu gîndul la gloria de altădată, şi nu în prezent.

SportM: Revenind pe fi nalul interviului la fotbalul românesc, vroiam să îţi pun o întrebare inedită, mai ales că eşti ardelean. De ce crezi în zona Covasnei şi Harghitei fotbalul nu a căpătat amploare, în ciuda faptului că potenţial fi nanciar ar exista în regiune?
Miriuţă: E o curiozitate, pentru că bani există, într-adevăr. Hocheiul e o religie pentru ei şi probabil fotbalul nu e văzut cu ochi buni.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here