INTERVIU SI PICTORIAL/ Liliana Scarlat

0
79

UPDATE: In galeria foto au fost adaugate inca 10 poze cu Liliana Scarlat. Click aici!

După cîţiva ani marcaţi de ghinionul accidentărilor, Liliana Scarlat a revenit în topul baschetului feminin, conducînd formaţia sa de suflet, Rapid, pe un meritoriu loc trei la fi nalul sezonului regulat. Prestaţiile frumoasei jucătoare din acest an i-au adus totodată şi un loc la all Star Game-ul feminin ce s-a disputat duminică la Sfîntu Gheorghe

Click aici pentru PICTORIALUL SEXY cu Liliana Scarlat!

SportM: Cum te-ai simţit în postura de fotomodel?
Liliana Scarlat (rîde): A fost interesant, dar trebuie să recunosc că am avut multe emoţii. Eram stresată la început pentru că nu am mai făcut aşa ceva pînă acum, dar, cu ajutorul fotografului, am intrat treptat în atmosferă. M-a ajutat mult şi prietena mea, Monica, care s-a ocupat de tot ce înseamnă make up şi hairstyling. O să las cititorii şi fanii să decidă cum ne-am descurcat…

SportM: Nu ai avut în trecut vreo inclinaţie către modelling?
Liliana: Nu, am fost ceva mai băieţoasă, umblam toată ziua prin cartier cu doi verişori. Le admiram şi eu pe fetele mai cochete, dar nu am crezut că mi s-ar potrivi şi mie acest stil.

SportM: Ce te-a atras către baschet?
Liliana: Totul a fost la început doar o joacă. Aveam în jur de 12 ani cînd am fost prietene. Eram o gaşcă nebună şi jucam baschet din plăcere. Amintindu-mi acum de acele vremuri, îmi dau seama cu nostalgie că eu am rămas singura care a făcut sport de performanţă.

SportM: Povesteşte-ne puţin despre începuturile carierei tale…
Liliana: Eram doar o puştoaică cînd am debutat în prima ligă cu Progresul BNR. De fapt, aproape toate jucătoarele eram încă la vîrsta junioratului. Am jucat acolo cîţiva ani, într-o echipă frumoasă, dar clubul a rămas fără bani şi a trebuit să îmi caut o altă formaţie.

SportM: Ce te-a determinat să alegi ulterior Rapidul?
Liliana: Aveam şi alte oferte, dar nu am fost niciodată cu gîndul doar la bani. Am fost mereu foarte apropiată de familie şi am prefe rat să rămîn în Bucureşti alături de ei.

SportM: Te mai gîndeşti la un transfer în străinătate?
Liliana: Sincer, e greu de crezut că la vîrsta mea mai pot prinde un contract afară. Dacă nu joci în echipa naţională, şansele sînt minime. Unchiul prietenului meu, Sorin Jianu, este un fost mare poloist de la Rapid, care a emigrat în Germania. În 2002, prin intermediul lui, au ajuns în Germania nişte casete video cu meciurile mele, dar pînă la urmă nu s-a concretizat nimic, pentru că am fost şi eu indecisă.

SportM: În afară de baschet, mai eşti pasionată şi de alte sporturi?
Liliana: Da, însă nu mă pot lăuda că am şi aptitudinile necesare pentru a le practica. Îmi place mult în schimb să mă uit la tv la gimnastică, handbal şi tenis.

SportM: Ce calităţi ar trebui să aibă un conducător de joc perfect?
Liliana: În primul rînd, să joace pentru echipă, nu pentru el. Este necesar să aibă viziune în teren, să fie cu mintea lucidă, indiferent de atmosfera din sală sau de scorul aflat pe tabelă. În momentele de tensiune, trebuie să îşi asume responsabilitatea să planifice o schemă, pentru că uneori la derby-uri indicaţiile antrenorului nu se mai aud în infernul din sală.

SportM: Este cel mai important post dintr-o echipă?
Liliana: Dacă am ţine cont că există un singur conducător de joc şi în rest sînt doi jucători pe post, am putea spune şi asta…

SportM: Dintre jucătoarele din România care evoluează conducător de joc, pe care o apreciezi cel mai mult?
Liliana: Pe Moni Brosovski. Vede foarte bine jocul, dă nişte pase extraordinare şi, peste toatea astea, o bagă în aţe exact cînd e nevoie mai mult de acest lucru.

SportM: Poate emite pretenţii Rapid la o calificare în finală?
Liliana: Nu, trebuie să fim realişti. Un loc trei pentru noi ar reprezenta o perfomanţă şi ar însemna totodată că ne-am atins obiectivul anunţat la începutul sezonului, adică o clasare în primele patru echipe.

SportM: În penultima etapă ai marcat, împotriva Alexandriei, în ultimele secunde un coş care a dus meciul în prelungiri. Cum teai simţit ţinînd cont că prin acea victorie aţi reuşit să terminaţi pe podium, în loc de poziţia a cincea?
Liliana: A fost super, toate fetele m-au felicitat în vestiar. Bucuria a fost cu atît mai mare cu cît în partida cu Sportul Studenţesc am ratat aruncarea într-un moment similar. Nu am primit nici un reproş atunci, dar nici nu mi-a picat bine. După ce am marcat coşul acela cu Alexandria, cîteva secunde am tremurat de emoţie, pentru că tensiunea în sală era foarte mare.

SportM: Cum vezi nivelul baschetului feminin în România, comparativ cu cel masculin?
Liliana: Sîntem la poli opuşi, deoarece la băieţi s-a investit foarte mult. Existe echipe unde în cinci-ul de bază găsim doar străini, iar salariile sînt net superioare.

SportM: De unde acest decalaj?
Liliana: În primul rînd, trebuie să recunoaştem că baschetul masculin e mult mai spectaculos, ceea ce atrage mai mulţi fani şi indirect astfel vin şi sponsorii. Personal, sînt foarte bucuroasă însă că în ultimul timp se încearcă şi mediatizarea baschetului feminin. Principalul merit îl are preşedintele federaţiei, Carmen Tocală. Se vede că vine dintre noi, că ştie care sînt dorinţele şi nevoile unui jucătoare de baschet. Pentru noi, fetele, e o mare bucurie să vedem că unele meciuri de-ale noastre sînt transmise pe Telesport.

SportM: Referindu-ne acum strict la baschetul feminin, cum comentezi prezenţa jucătoarelor străine în campionatul naţional?
Liliana: Vorbind cît se poate de obiectiv, unele dintre ele au valoare, dar, per ansamblu, pot spune că jucătoarele autohtone din echipa naţională sînt peste ele ca nivel. Dacă cele de afară erau superjucătoare, nu veneau să evolueze la noi, în opinia mea. Există normal şi excepţii printre ele, dar oricum au salarii exagerat în raport cu randamentul lor pe teren.

SportM: Te aşteptai să faci parte din echipa jucătoarelor autohtone la All Star Game?
Liliana: Nu, dar cu atît mai mult m-a bucurat acest lucru. A fost un eveniment important pentru mine şi un capitol tocmai bun de trecut în CV-ul meu…

SportM: Putem spera în viitorul apropiat la performanţe internaţionale la nivelul echipelor de club?
Liliana: E foarte greu de crezut. La ICIM Arad s-au făcut multe investiţii şi tot nu a fost de ajuns pentru a face faţă în Europa.

SportM: Pentru a da lovitura în cupele europene, consideri oportună concentrarea valorilor din România la o singură echipă?
Liliana: Sincer, nu cred că ar fi benefic pentru campionatul intern. În plus, nu cred că ar apărea în mod automat şi mari rezultate pentru formaţia respectivă. E bine ca într-o echipă să fie maximum doi lideri, altfel se pot ivi neînţelegeri.

SportM: O întrebare devenită deja clasică la rubrica “Interviul săptămînii”: Ai accepta să pozezi pentru o revistă dedicată publicului masculin?
Liliana: Dezbrăcată în nici un caz. Mi-ar fi ruşine de tata, în primul rînd, e bine să ne păstrăm fiecare un grad de intimitate.

SportM: Ce intenţionezi să faci după terminarea carierei de jucătoare?
Liliana: Ca meserie sînt profesoară de sport şi chiar îmi place să lucrez cu cei mici. Am luat în calcul şi varianta să trec pe banca tehnică, dar se ajunge greu la nivel înalt, e nevoie şi de noroc. Deocamdată însă, nu mă gîndesc la retragere, mai am cîţiva ani buni de jucat înainte. Cînd voi simţi că nu mai pot face faţă concurenţei cu noul val, o să mă dau la o parte.

SportM: Spuneai că îţi place să lucrezi cu cei mici. Ceva proiecte în acest sens şi pe plan personal?
Liliana (rîde): Nu trebuia să mă întrebi, că-i dau din nou emoţii domnului antrenor. Am o relaţie de nouă ani cu prietenul meu şi la vară ne căsătorim. Cînd a auzit anunţul s-a cam speriat puţin…

           

Integral in numarul 104
(1-7 aprilie 2008)
Sport Magazin

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here