INTERVIU COSTEL ORAC/ ”Revenirea la Dinamo – o mare bucurie”

0
80

Fosta extremă de buzunar a câinilor vine să îl ajute pe italianul Bonetti să-i ducă, în sfârşit, pe alb-roşii în Ligă

E ultimul an în care, o dată cu titlul de campioană, tragi şi lozul cel mare, accesul direct în grupele Champions League. Dacă e o echipă care a făcut o obsesie din acest lucru, aceasta e Dinamo. De ani de zile celebrul “lăsaţi-ne să ne pregătim pentru Liga Campionilor” e motiv de frustrare pentru fanii câinilor şi de glume pentru adversari. Aducerea lui Dario Bonetti, un antrenor fără mari performanţe în carieră, a fost dublată de cooptarea în staff-ul tehnic a unei foste glorii din “Groapă”. Chiar dacă se părea că postul de antrenor secund îi era rezervat lui Cornel Ţălnar, în cele din urmă alesul a fost Costel Orac.

Culmea e că ultima echipă pe care a pregătit-o Orac a fost tocmai Unirea Urziceni, gruparea ce a adus atât de multă supărare în “Ştefan cel Mare”. Se întâmpla în toamna lui 2006, când ialomiţenii erau nou-promovaţi şi, probabil, nu sperau nici în visele lor cele mai frumoase că într-un timp aşa de scurt vor ajunge să aibă emoţii la tragerea la sorţi a grupelor Ligii Campionilor.

Ca tehnician, fostul fotbalist al lui Dinamo şi-a început cariera la AS Bacău, în 1995. N-a stat decât un tur de campionat la gruparea patronată pe atunci de controversatul Dumitru Sechelariu. Au urmat ani buni în care fie nu a antrenat, fie a făcut-o la echipe mai modeste, din eşaloanele inferioare. În 2002 s-a dus la Oţelul Galaţi, unde a rezistat un an şi jumătate.

Ca fotbalist, Costel Orac a jucat nu mai puţin de nouă sezoane la Dinamo. A câştigat trei titluri de campion, iar punctul culminant a fost ultimul gol din meciul de poveste cu Hamburg, când a croşetat toată apărarea campioanei Europei şi a închis tabela la 3-0 pentru alb-roşii. Cariera şi-a început-o însă la FCM Galaţi, echipă cu care a debutat în Divizia A la doar 17 ani. A mai trecut pentru câte un sezon pe la Victoria Bucureşti şi Etoile Carouge, din liga a doua elveţiană.

“Revenirea la Dinamo – o mare bucurie”

SportM: Ce înseamnă pentru dumneavoastră întoarcerea în curtea lui Dinamo, după 18 ani?
Costel Orac: Nu poate să însemne decât o mare bucurie. Este ca atunci când revii acasă. Reprezintă şi o mare dorinţă de a demonstra conducătorilor că nu s-au înşelat când m-au cooptat în stafful tehnic. Vreau să arat că nu am fost doar un fotbalist bun al lui Dinamo, ci pot fi şi un antrenor bun pentru echipa mea de suflet.

SportM: V-aţi fixat vreun obiectiv personal pentru acest sezon?
Orac: Sunt la Dinamo, deci obiectivele sunt clare: cupa şi campionatul. Plus că vin meciurile din Europa League, unde ar fi foarte bine să ajungem în grupe. Personal nu-mi doresc decât o colaborare cât mai bună cu Dario Bonetti pentru ca Dinamo să aibă rezultate.

SportM: Ca dinamovist, cum aţi trăit sezonul trecut?
Orac: A fost o mare dezamăgire. Acelaşi lucru l-au simţit toţi suporterii câinilor. Cum am mai spus, la Dinamo dacă nu ai luat titlul înseamnă că a fost un sezon nereuşit. Alte comentarii sunt de prisos. Supărarea a fost cu atât mai mare cu cât am fost pe primul loc aproape tot campionatul. Nu înţeleg ce s-a întâmplat pe final.

SportM: S-a vorbit de viaţa extrasportivă a fotbaliştilor. Poate să fie aceasta principala cauză?
Orac: Prin presă s-a vorbit şi s-a scris despre foarte multe escapade ale fotbaliştilor de la Dinamo. Dacă toate ar fi adevărate atunci e grav. Eu cred însă că se exagerează mult. Să nu cădem în extrema cealaltă şi să-i acuzăm pe fotbalişti că nu trăiesc precum călugării. Şi pe vremea când eram eu jucător mai ieşeam în oraş, mai beam şi câte un şpriţ. Important e, până la urmă, ce arăţi în teren.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here