Filiera braziliana

0
50

Ronaldinho, Ronaldo, Rubinho şi atîţia alţi jucători carioca au arătat Europei cum poate fi transformat fotbalul în artă. în România, însă, pînă în momentul de faţă, nu a ajuns nici un brazilian care să se poată  numi fotbalist

Se spune că Pele a fost cel mai mare. Ceva mai tîrziu a apărut Zico. A urmat Romario. Apoi Rivaldo, Ronaldo, Ronaldinho şi Rubinho. Şi atîţia alţii. Toţi brazilieni. Ei cu talentul nativ, Europa cu banii şi cu industria de marketing. Simbioza a fost perfectă. Au scăpat de sărăcia periferiilor metropolelor braziliene, au devenit celebri şi au demonstrat unei Europe destul de cosmopolite cum fotbalul chiar poate fi ridicat la rang de artă.
După 1990, campionatul românesc a început să fie testat de fotbalişti sosiţi din afară. în nici un caz vedete. Albanezi, moldoveni, cîţiva africani, în general jucători goniţi de foame de pe meleagurile lor. Impotenţa la nivel financiar şi calitatea îndoielnică a competiţiei nostre interne au fost bariere de netrecut pentru jucători cu nume. Totuşi, fotbalul românesc putea reprezenta o piaţă de desfacere. Impresarii au realizat că preşedinţii de cluburi sînt uşor de manipulat, majoritatea venind din afara fotbalului. Astfel, s-a apelat la “filiera braziliană”.

Profetul Mircea Lucescu
Primul brazilian care a descins în fotbalul românesc, 1999, purta apelativul Luisao. N-a avut noroc. Şi-a încercat şansa la Rapid, însă fără succes. Antrenor era Mircea Lucescu, tehnician exigent şi foarte greu de păcălit. După o repriză jucată într-un amical la Turnu Măgurele, Luisao a predat echipamentul şi s-a întors în Ţara Cafelei. “Doamne, ce imitaţie de fotbalist! Ä‚sta nu ştie să pună un stop ca lumea la minge”, a exclamat Il Luce. Numai că, fără să îşi dea seama, Mircea Lucescu s-a dovedit a fi un adevărat profet vizavi de importul de aşa-zişi fotbalişti brazilieni. Luisao n-a rămas un exemplu singular. Nivaldo Lima Vieira, Rodrigo Teixeira Pereira, Itmar Dos Santos, Leandro Alves da Cunha, Eduardo Roberto Magri, Rubenilson Monteiro Ferreira, Marcos Honorio da Silva Marquinhos, toţi brazilieni, au dat buzna în fotbalul românesc. Curioşi, la început, spectatorii i-au aplaudat, cel puţin pentru prezenţa exotică. Apoi, au apărut şi fluierăturile. Brazilienii erau brazilieni doar cu numele. Mingea rămînea un obiect neidentificat. în plus, nu puţine au fost cazurile cînd în paşapoarte s-au descoperit modificări de vîrstă, iar în CV apăreau trecute nume de echipe la care nici nu visaseră să joace vreodată.

Andrey şi Marcelo
Chiar şi în mometul actual filiera braziliană funcţionează în România, deşi tot fără succes. Steaua şi-a adus un portar din Brazilia, însă acesta s-a accidentat grav după doar cîteva minute la primul antrenament. Rivalii de la Rapid au încercat la rîndul lor aducerea unui brazilian a cărui valoare pare discutabilă, avînd în vedere că fotbalistul nu a depăşit nivelul Diviziei C în ţara natală.

 

Lucian Ionescu

Continuarea in numarul 51 al kicker Sport Magazin

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here