FAIR-PLAY/ Venus, campioana de pe teren si din afara lui

0
137

Prietenia jucătorilor a făcut ca Venus Bucureşti să fie o campioană atît pe terenul de fotbal, cît şi în afara lui. Venusiştii purtau un mare respect faţă de sine, de prieteni şi de adversari, oferind ajutor mai ales în momentele de cumpănă

Venus Bucureşti a fost unul dintre cluburile importante şi bogate ale fotbalului românesc din prima jumătate a secolului trecut. Înfiinţată în 1915, Venus evolua pe o arenă de 15.000 de locuri, dotată cu instalaţie de nocturnă. Între 1920 şi 1940, Venus a fost de opt ori campioană a României, în clasamentul tuturor timpurilor doar Steaua, cu 23, şi Dinamo, cu 18 campionate cîştigate, depăşind-o. Trofeul care a rămas o enigmă pentru Venus a fost Cupa României: echipa s-a oprit de cinci ori în semifinale, iar în singura finală disputată, în 1940, a cedat, după patru manşe, în faţa Rapidului lui Baratky. Venus se desfiinţează în 1949, după ce îşi pierde valoarea din cauza noilor legi impuse de regimul comunist.

Întîlnirile din timpul liber

Pe lîngă performanţele sportive, Venus a mai rămas cunoscută ca o echipă prietenoasă, fair-play şi unită, în special mulţumită jucătorilor săi. Fair-play-ul nu înseamnă doar respectarea şi ajutarea adversarului, ci şi prietenia din interiorul echipei. Strînşi din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate, fotbaliştii venusişti au înţeles că dacă vor să îmbine obiceiurile aduse de fiecare spre binele echipei, trebuie să se ajute şi să formeze o familie. În cartea “Il Dio şi ,diavolii din faţa porţii”, de George Mihalache, Mircea David (foto), portar ajuns la Venus în 1938, iar mai apoi la naţională, povesteşte cum jucătorii echipei se întîlneau în zilele libere la restaurantele “Transilvania” sau “Coşna”. Deseori, la acele întîlniri, “negrii” – porecla celor de la Venus, din cauza echipamentului complet negru – îşi cereau scuze pentru că, la meciul precedent, îşi revărsaseră nervii asupra colegilor, frustraţi fiind de dificultatea în care erau puşi de către adversar.

L-au ajutat pe Francisc Theimler

Spiritul de fair-play a existat la Venus şi în joc, nu numai la întîlnirile fotbaliştilor din timpul liber. Un gest de apreciat a avut loc la un meci contra Gloriei Arad. Venus a aliniat cea mai bună formaţie posibilă şi era favorită la victorie. Mircea David evolua bine în poartă, iar atacanţii, deşi ajungeau în dese rînduri în careul advers, nu reuşeau să-i dea gol portarului arădean Francisc Theimler. Meciul se apropia de final, iar David, nemulţumit de ratările prietenilor săi din atac, l-a întrebat pe Ploeşteanu ce se întîmplă. David îşi aminteşte, în cartea lui George Mihalache, de răspunsul colegului său de la Venus: “Lasă-l, Mirceo, în pace, […], că şi aşa e destul de nenorocit. I-a murit copilul azi-dimineaţă. Asta-i mai trebuie acum? Să-i mai dăm şi goluri?”.

Chiar dacă fotbaliştii Venusului au trebuit să plătească amenzi din cauza rezultatului slab contra Gloriei Arad, pentru ei pierderea banilor conta mai puţin. Important era că nu i-au făcut suferinţa unui coleg şi mai grea! Au preferat să ajute un om, chiar dacă asta a însemnat să nu cîştige meciul. Dacă Venus ar fi învins-o în acel meci pe Gloria Arad, probabil că astăzi nu ar mai fi existat nici o relatare despre partidă. Ar fi fost o victorie, ca multe altele ale echipei bucureştene. Dar gestul făcut de jucători a păstrat viu acel meci.

Gestul lui Ghiţă Albu

Tot la una dintre întîlnirile venusiştilor, la “Coşna”, Ghiţă Albu accepta cu demnitate că nu mai face faţă şi că trebuie să cedeze locul din defensivă unui coleg mai tînăr. Discursul său este rememorat în cartea lui George Mihalache: “Băieţi, m-am gîndit bine. De la o vreme încoace nu prea mai îmi merge jocul. Simt eu asta, deşi voi vă jenaţi să mi-o spuneţi. Dar pe partea stîngă trebuie un om de nădejdie, nu numai un nume […]. Pentru Venus, însă, simt eu, nu mai pot fi ce eram odată. Sandule, să ai grijă pe partea stîngă, te las pe tine în joc”. Gheorghe Albu a recunoscut că echipa era mai presus decît interesele personale, că nu avea rost să se chinuie şi, pe deasupra, să strice munca prietenilor săi. Făcuse mult pentru Venus, dar, decît să rămînă şi să încetinească jocul echipei, prefera să se retragă, chiar dacă asta îl costa pierderea unor buni prieteni.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here