FAIR-PLAY/ Regele trimite Nationala la Mondial

0
116

Se spune că prima calitate a unui rege bun trebuie să fie generozitatea. În 1930, “tricolorii” au făcut deplasarea la prima Cupă Mondială din istorie, găzduită de Uruguay, cu sprijinul decisiv al Regelui Carol al II-lea, mare amator de fotbal

România a fost una dintre puţinele ţări europene care au luat parte la prima sărbătoare a fotbalului mondial, alături de Franţa, Belgia şi Iugoslavia. Expediţia alor noştri în America de Sud avea însă să întâmpine multe piedici.

Potrivit lucrării “Istoria Fotbalului Românesc”, prima ştire despre participarea naţionalei noastre la turneul final din Uruguay a apărut la jumătatea lunii ianuarie 1930. Aceasta menţiona că “Federaţia uruguayană acoperă spezele de călătorie dus-întors pentru cel puţin 17 persoane”. De altfel, pe lângă cerinţele profesionismului, aspectul financiar era, se pare, cel care determinase ţările central-europene, unele cu selecţionate valoroase (Cehoslovacia, Ungaria), să boicoteze Mondialul. Acestea le cereau organizatorilor să suporte toate cheltuielile, salariile şi premiile de profesionist, dar şi contribuţia adusă la creşterea nivelului competiţiei. Cât despre oficialii români, ei doreau ca gazdele să suporte şi cheltuielile de transport şi de întreţinere pentru drumul până la portul de îmbarcare (Genova), dar şi mărirea diurnei de 75 de dolari pentru întreţinerea la Montevideo. Solicitările Federaţiei de la Bucureşti fiind avizate favorabil, România a devenit cea de-a doua ţară europeană care a confirmat participarea la Cupa Mondială, după Belgia.

Le-a dat concediu!

Imediat au început strădaniile pentru organizarea deplasării, una solicitantă în timp şi spaţiu din cauza celor peste 12.000 de kilometri dintre Bucureşti şi Montevideo. Sursa citată afirmă că “s-au depus eforturi deosebite pentru obţinerea de concedii de odihnă pentru jucătorii români, amatori, oameni angajaţi sau militari. Lotul, compus din cincisprezece jucători şi cinci oficiali, avea programată plecarea pe 16 iunie 1930. Însă, “la un moment dat, la orizontul selecţionatei naţionale apăruseră norii ameninţători ai defecţiunilor”. Cea mai spinoasă problemă, aşa cum aminteam, a fost asigurarea concediilor. Jucătorii lui Juventus Bucureşti, fundaşii Emerich Vogl şi Ladislau Raffinsky, erau angajaţi la “Astra Română”, dar probleme erau şi cu jucătorii militari.” În ajunul plecării, s-a comunicat că aceştia primiseră liber doar în iulie, luna desfăşurării Campionatului Mondial, nu şi în iunie! Cum s-a rezolvat problema? Prin intervenţia celui mai important om din stat! Abia revenit pe tron, Regele Carol al II-lea, mare microbist, a ţinut morţiş ca “tricolorii” să evolueze la ediţia inaugurală a Campionatului Mondial. Bineînţeles, demersurile sale pentru ca fotbaliştii să fie învoiţi au fost încununate cu succes.

Decoraţi la Palat

În epocă, prezenţa lui Carol în tribună la meciurile de fotbal devenise o obişnuinţă, ba chiar s-a spus că regele ar fi decis componenţa lotului pentru Mondialul din 1930 şi numele căpitanului (Wetzer, marcatorul a cinci goluri în ultimul amical dinaintea plecării la Montevideo, 8-1 cu Grecia). Pasiunea monarhului pentru fotbal s-a văzut şi la revenirea delegaţiei noastre de la Mondial, când regele i-a decorat pe protagonişti cu ordinul Răsplata Muncii.

Sânge albastru şi fotbal

Se spune că fotbalul este sportul maselor, dar el se insinuează şi în palatele regale. Alături de Carol al II-lea, în galeria microbiştilor cu sânge albastru pot fi amintiţi, printre alţii, regele Juan Carlos al Spaniei (fan declarat al lui Real Madrid şi al naţionalei, dar şi patron al Cupei Spaniei), prinţul Albert de Monaco (suporter al clubului local şi amfitrionul Supercupei Europei), precum şi prinţul William al Marii Britanii, care miercurea trecută i-a făcut galerie lui Manchester United pe “Olimpico”, la finala Ligii Campionilor cu Barcelona.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here