FAIR-PLAY/ Autodenuntul “Procurorului”

0
67

Iubit de mulţi, persiflat de mulţi alţii pentru aprecierile sale livreşti, Cornel Dinu trebuie dincolo de toate venerat ca un mare domn al fotbalului românesc. Gestul său din finala Cupei României, ediţia 1969-1970, poate deschide orice manual de fair-play

Au trecut 39 de ani de-atunci. O viaţă de om, în care s-a schimbat totul. În acele zile, România era umbrită de colosul roşu de la Est, iar fotbalul românesc, într-un sâmbure de tradiţie, gravita în jurul duelului nesfârşit dintre Steaua, echipa Armatei, şi Dinamo, echipa Ministerului de Interne. Pe 26 iulie 1970, la mai bine de o lună după terminarea Mondialului din Mexic, militarii şi “alb-roşiii” se întâlneau pe de-acum legendarul stadion “23 August”, ticsit de lume, pentru un duel cu trofeul pe masă : Cupa României. Pe banca Stelei, nimeni altul decât Pişti Kovacs, cel care doi ani mai târziu avea să aducă Cupa Campionilor în vitrina lui Ajax. Iar în teren, de o parte şi de alta, nume grele precum Lajos Sătmăreanu, Costică Ştefănescu, Anghel Iordănescu, Mircea Lucescu, Florea Dumitrache, fraţii Nunweiller şi… Cornel Dinu.

“Mister”… fair-play!

Ce a urmat a intrat în analele fotbalului românesc şi, probabil, le-ar trebui predat juniorilor atunci când se apucă de fotbal. Steaua a trecut rapid la conducere prin golul lui Voinea, dar Dinamo a egalat după efortul lui Dinu. “Fluieraşul” indică centrul, delir în rândul fanilor dinamovişti, dar steliştii reclamă nervoşi ceva, iar autorul golului are o discuţie cu centralul Gheorghe Limona, care imediat anulează reuşita. Rumoare uriaşă în tribune. Ce se întâmplase de fapt? Cornel Dinu (22 de ani la vremea respectivă) marcase cu mâna, dar i-a recunoscut, fair-play, arbitrului că a comis ilegalitatea, deşi acesta în rapiditatea fazei nu observase gestul interzis de regulament! Spre onoarea lui, chiar dacă echipa sa era condusă, cel ce avea să devină “Mister” a preferat să suporte litera legii decât să înşele fotbalul şi partenerii de întrecere. Iar sportul-rege l-a răsplătit cu vârf şi îndesat pentru abnegaţie pe tânărul fundaş, care, deşi a pierdut finala de Cupă din 1970, a sărutat trofeul ulterior, în 1982.

Modelul Dinu

În fotbalul modern, un gest exemplar precum cel al lui Dinu este pe cale de dispariţie. Fair-play-ul dinamovistului ne pare cu atât mai remarcabil, cu cât în absenţa mijloacelor specifice folosite azi pentru combaterea trişorilor, el ar fi putut uşor să rămână şi cu golul, şi nepenalizat de vreo comisie, ulterior. Nu i-a stat însă gândul la aşa ceva pentru că fusese educat într-o altă mentalitate. Comparaţi autodenunţul lui Dinu cu declaraţia lui Maradona vizavi de golul din 1986: “M-am simţit ca şi când l-aş fi făcut la buzunare pe un englez”, şi veţi avea măsura valorii gestului ce a luminat vara lui 1970.

“Nu m-a surprins gestul lui Cornel. Am jucat împreună la Târgovişte şi îl cunoşteam. Un gest de mare curaj, de mare fair-play, deoarece colegii lui i-l puteau imputa. Era totuşi şansa de a câştiga o Cupă. Dar el a fost un drept, un corect, cum îl ştiam. Mai greu azi un asemenea gest. Astfel de trubaduri ai fotbalului au cam dispărut.”
– Dumitru Dumitriu (Steaua 70)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here