EXCLUSIV: Interviu Daniel Niculae

Franţa nu l-a schimbat prea mult. Acelaşi zîmbet şmecheresc de “băiat de cartier”, aceleaşi “miştouri” fine importate din Bucureşti. Iar în centrul Parisului, acolo unde la orice colţ de stradă există riscul ca Brad Pitt să o calce pe bombeuri pe Angelina Jolie, numele lui Daniel Niculae (foto) nu este cel al unei vedete. Însă, o cafea băută cu Nico la “Trocadero”, la cîţiva metri de turnul Eiffel, reprezintă o plăcere, aşa, ca între români

SportM: Bonjour, monsieur Niculae!
Daniel Niculae: Hai să nu începem cu d-astea. Eu sînt Daniel Niculae, băiatul ăla care juca la Rapid Bucureşti.

SportM: Să înţeleg că nu te-ai obişnuit cu limba franceză?
Niculae: Atît cît este necesar să mă înţeleg cu coechipierii şi cu antrenorul. În fond, am venit aici pentru a juca fotbal şi a marca goluri, nu să predau limba franceză.

SportM: Cum decurge viaţa la Auxerre?
Niculae: Viaţa la ţară. Chiar aşa s-ar putea spune. Auxerre este un oraş mititel, liniştit, destul de departe de tumultul Parisului. Aici fiecare se cunoaşte cu fiecare. De aceea, trebuie să fii atent la orice gest, pentru că lumea observă şi judecă. Nu te afli în aglomeraţia marilor oraşe, unde te poţi pierde în mulţime.

SportM: Poţi spune că te-ai adaptat, după aproape trei ani petrecuţi în Franţa?
Niculae: După atîta vreme, te adaptezi oriunde. La început sigur că a fost mai greu. Îmi lipsea viaţa din Bucureşti, îmi lipsea Rapidul. Să nu uităm că eu parcă mă născusem în vestiarul din Giuleşti. Însă viaţa te învaţă multe. Material, nu îmi lipseşte nimic aici, iar prezenţa prietenei mele a fost un factor de echilibru din punct de vedere moral. Acum e şi Gabi Tamaş, cu care mă înţeleg foarte bine.

SportM: Te vezi des cu coechipierul tău de la naţională?
Niculae: Avînd în vedere că locuim sub acelaşi acoperiş şi jucăm la aceeaşi echipă, cred că ne vedem destul de des.

SportM: Imediat după ce ai venit la Auxerre s-a spus că ai făcut pasul prea devreme într-un campionat străin.
Niculae: Fiecare este liber să spună şi să gîndească ce vrea. Eu am crezut că atunci era momentul şi mi-am văzut de drumul meu. A fost o şansă pe care n-am vrut s-o ratez.

SportM: Şi totuşi, primul an n-a fost unul tocmai bun din punct de vedere fotbalistic.
Niculae: Hai să spunem că a fost doar o chestiune de adaptare. Deci… doar vina mea. Poate faptul că nu ştiam limba şi nu comunicam bine cu coechipierii, poate şi faptul că veneam dintr-un fotbal diferit.

SportM: Este adevărat că la început pasele coechipierilor te cam ocoleau?
Niculae: Am spus că pentru jocul mai slab de la început doar eu am fost vinovat.

SportM: Acum se pare că jocul îţi merge cam din plin.
Niculae: Este mult spus. Am început cu stîngul campionatul actual şi momentan luptăm să ne redresăm.

SportM: Totuşi, ai avut destule reuşite de ordin personal
Niculae: Da, să zicem că “mi-au ieşit” cîteva goluri importante pentru mine şi pentru echipă. Esenţialul îl reprezintă însă faptul că mi-am recîştigat locul de titular în echipă.

SportM: Te-ai gîndit să redevii golgheterul care erai la Rapid?
Niculae: De ce nu? Glumind, pot spune că am marcat patru goluri, aproape cinci. Pentru că unul dintre ele nu mi-a fost atribuit. Dar este un procentaj destul de bun, pentru că e într-un timp foarte scurt. Să mă ţină Dumnezeu sănătos, că mai înscriu eu destule goluri!

SportM: Te-ai lovit de probleme legate de faptul că eşti român?
Niculae: Să fim serioşi! Nu cînt în metrou şi nici nu sparg bancomate. Sînt un jucător de fotbal ca oricare altul. Iar în campionatul francez sînt foarte mulţi jucători străini.

SportM: Cum îţi petreci timpul liber?
Niculae: Exact cum îl petrec cu tine acum. Beau cîte-o cafea în centrul Parisului şi stau la taclale. La început, am vizitat cu prietena mea cam ce era de vizitat, apoi i-am fost ghid şi lui Tamaş. Acum, “evadăm” în Paris şi ne plimbăm pe Champs Elysees sau stăm pe o terasă pe lîngă turnul Eiffel. Aglomeraţia nu este deloc obositoare cînd vii dintr‑un loc liniştit ca al nostru.

SportM: Ţi-e dor de România?
Niculae: Firesc. Îmi e dor de România şi îmi e dor de Rapid. Dar nu pierd nici o ocazia de a trage o fugă pînă acasă cînd prind puţin timp liber.

SportM: Ai avut probleme la echipa ta atunci cînd ai plecat la meciul Steaua – Rapid?
Niculae: Nicidecum. În timpul liber facem ceea ce vrem. Important este să fim punctuali la antrenamente. În profesionismul adevărat, antrenorului şi conducerii nu le pasă ce face jucătorul în timpul liber.

SportM: Ce te-a împiedicat să te întorci la Rapid atunci cînd ai avut această intenţie?
Niculae: Nu s-a pus problema de bani, ci doar de nişte condiţii contractuale pe care nu le-am putut accepta. Oricum, este doar o amînare. Cîndva, într-o bună zi, am să mă întorc la Rapid, pentru că îmi este tare dor de salutul galeriei atunci cînd marchez un gol.

SportM: Chiar ai vrut să pleci de la Auxerre?
Niculae: Îmi doream tare mult să joc şi mă durea faptul că fusesem trimis la echipa a doua. E dureros cînd îţi priveşti echipa din tribună cînd eşti apt fizic. Cel mai potrivit mi se părea să mă întorc în ţară. În primul rînd la Rapid, dar dacă nu era posibil, chiar şi la altă echipă. Însă nu la Steaua sau la Dinamo. Respect cele două formaţii, dar nu voi juca niciodată acolo! Însă, Dumnezeu m-a ajutat să redevin titular, iar jocul îmi merge.

SportM: Cît de importantă este revenirea la echipa naţională?
Niculae: Ştii ce simte un sportiv cînd i se intonează imnul? Crede‑mă, peste echipa naţională nu există altceva. Am fost fericit cînd nea Piţi m-a rechemat la lot. Selecţionerul m-a sfătuit să am răbdare şi mi-a spus că atunci cînd voi juca la echipa de club, porţile naţionalei mi se vor redeschide. Victor Piţurcă m-a ajutat enorm din punct de vedere moral.

SportM: Urmăreşti ceea ce se întîmplă la Rapid?
Niculae: Sînt la curent cu totul. Citesc ziarele şi stau de vorbă la telefon cu foştii coechipieri. Nu-mi place cînd aud scandaluri, însă la Rapid a fost mai mereu agitaţie. Suporterii sînt însă cei care ne-au purtat mereu spre victorii şi trebuie găsită o modalitate pentru a-i împăca. Fără ei, spiritul Rapidului nu mai există.

Sport Magazin numarul 84 (5 noiembrie – 12 noiembrie 2007)