EXCLUSIV: Interviu Cristian Tudor Popescu

0
93

Cristian Tudor Popescu a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare în 1981. A lucrat ca inginer timp de opt ani, concentrîndu-se şi asupra domeniului literar, fiind autor a numeroase povestiri SF. După 1990 s-a remarcat îndeosebi prin activitatea jurnalistică şi prin aciditatea opiniilor exprimate în presa românească. Bun cunoscător al tenisului, a acceptat să realizeze o analiză tehnică a situaţiei actuale din acest sport precum şi a problemelor cu care se confruntă jucătorii români

SportM: Fiind de formaţie inginer automatist şi cu activitate jurnalistică şi literară, care este legătura cu sportul?
Cristian Tudor Popescu: Dintotdeauna mi-a plăcut să mă mişc, am făcut handbal, am făcut înot, am făcut patinaj, tenis. Aşa că Facultatea de Automatizări şi Calculatoare sau jurnalismul au venit cînd aveam deja un trecut apreciabil în sport. Nu pot să spun că am făcut performanţă, dar, cu excepţia unei perioade de cîţiva ani, de după 1989, am făcut sport toată viaţa.

SportM: Cît de des jucaţi tenis?
CTP: Cît de des pot! Eu aş vrea să joc în fi ecare zi, reuşesc în medie de trei ori pe săptămînă. Fug de la serviciu, joc o oră, mă arunc apoi în maşină şi mă întorc la muncă. E foarte important să mă mişc, cred că pentru fi ecare ar trebui să fi e. În momentul în care fac cunoştinţă cu cineva, este important pentru mine dacă omul respectiv a făcut sport. Dacă a făcut şi face sport, este o bilă albă în relaţia mea cu persoana respectivă.

SportM: Veţi fi prezent la naţionalele veteranilor de la Galaţi?
CTP: Desigur, nu pot să lipsesc de acolo. Am fost la cîteva turnee după o accidentare pe care am suferit-o la Tineretului. A fost o întindere de ligamente încrucişate cu menisc plesnit, ceva rău de tot. Nici acum nu sunt restabilit pe deplin, dar joc cu o genunchieră complexă.

SportM: Ce părere aveţi de modul cum se joacă tenisul actual, mai mult în forţă şi mai puţin tehnic?
CTP: Se pierde mult din sensul acestui sport! Tenisul este unul dintre cele mai frumoase sporturi ca geometrie, ca estetică. Am văzut la muzeul tenisului de la Roland Garros fi lme scurte cu Suzanne Lenglen, marea jucătoare franţuzoaică, neînvinsă în cariera ei de profesionistă, o singură dată a abandonat, a avut o problemă fi zică. E uluitor să vezi ce balet putea să facă pe teren această femeie, de pildă executa un drive vole cu şpagat în aer, era în 1920. Am regăsit eleganţa ei la un singur jucător, la Roger Federer. Dar nu cred că se poate menţine asa ceva. Noul val este Nadal, unde nu există nici o frumuseţe, există eficienţă maximă.

SportM: Credeţi că Federer poate să-l bată pe Nadal la Roland Garros?
CTP: Aceşti doi jucători au stiluri de joc atît de diferite, ei joacă în nişte contre cu gardă deschisă ca la box şi e posibil ca oricare dintre ei să-l facă KO pe celălalt. Nu ştiu cum vor evolua lucrurile, unii spun că dat fi ind diferenţa de vîrstă, Nadal e cel care va veni în anii viitori şi va cîştiga şi pe iarbă, în vreme ce Federer se va stinge. Mă îndoiesc! Federer are nişte calităţi fi zice impresionante, l-am văzut la Bucureşti, va rezista cel puţin încă cinci ani de zile la parametri maximi.

SportM: Tenisul feminin românesc înaintea celui masculin…
CTP: Probabil e o conjunctură. Fetele sînt mai serioase, nişte persoane mai conştiincioase, muncesc mai mult. Am văzut mulţi jucători talentaţi, băieţi, şi ce m-a impresionat neplăcut este faptul că de la 15-16 ani aruncă cu racheta în gard, şi acesta e un semn foarte rău, mulţi au aere de vedetă. Ca să arunci la 15 ani cu 6-7 milioane şi să nu te fi corijat cineva, nu e în regulă deloc. Pe Raluca Olaru am văzut-o jucînd, are alură de campioană din toate punctele de vedere, şi fi zic, şi psihic are tot ce îi trebuie. Nu are experienţă şi nu are jocuri la nivel înalt. A dat de Ana Ivanovic, care a spulberat-o pur şi simplu. Diferenţa este de atmosferă. Cînd vezi lumea în jurul tău, atmosfera de Roland Garros, tribunele, dintr-o dată stresul e mare pe tine, îţi pierzi o parte din încredere. Astea sînt problemele Ralucăi şi ale altor jucători români.

SportM: Avem jucătoare în prima sută, dar ajutorul federaţiei este foarte redus!
CTP: FRT-ul nu a produs nici un jucător şi nici nu e o cale în momentul de faţă. Jucătorii sînt produşi de părinţii care plătesc antrenorii, deplasările, terenurile, materialele. Lucrul cel mai important pe care ar trebui să-l facă e antrenamentul în grup. Să aleagă 10 jucători tineri, buni, pe care să-i pună la un loc într-un campus de tenis, să joace între ei, să se formeze împreună, pentru că din astfel de lucruri rezultă mari campioni. Agassi şi Sampras au jucat împreună la Bollettieri. Cu jucători singuratici, aşa cum a fost Hănescu, sponsorizat de un domn libanez şi trăind si el din ce a putut, nu se poate.

SportM: Credeţi că echipa de Cupa Davis se poate menţine în Grupa Mondială?
CTP: Totul depinde de Pavel. De la el trebuie să ia lecţii şi exemplu toţi tinerii jucători, ce înseamnă un profesionist adevărat, care ştie să cîştige şi cînd nu e în formă. Are atitudine de luptător, e singurul jucător de la noi care reuşeşte să-ţi inducă teama că nu l-ai bătut pînă la ultima minge. Ceilalţi nici măcar nu se apropie de atitudinea lui

SportM: Ce jucători vă plac în acest moment?
CTP: Federer, este o încîntare să mă uit la el, aproape ca nu mai am nevoie să mă uit la nici un alt jucător. Îmi place Nadal, pentru determinarea formidabilă. Dacă şi condiţia fi zică supraumană pe care o are este rezultatul exclusiv al antrenamentului corect, şi nu al dopajului, atunci este ok. După părerea mea, un mare viitor o sa aibă Djokovic. Acest jucător are nişte parametri fi zici fabuloşi, e un jucător înalt cu centrul de greutate jos. Are o stabilitate în regim de viteză extraordinară, aproape ca a lui Federer. Benefi ciază şi de o tehnică impecabilă, are o dreaptă de pus în manualele de tenis, ajunge cu planul rachetei paralel cu gardul terenului, este ca dreapta lui Moya, dar mai tare ca a acestuia. Un jucător extrem de bine dotat, şi psihic e foarte tare, adică se vede în ochii lui că este un “killer”.

SportM: Cum apreciaţi şansele României de a merge la Europene?
CTP: Peisajul din fotbalul românesc nu-mi place de ani de zile. Mă uit sporadic la meciuri, nu am aderenţa afectivă pentru ce se întîmplă în fotbalul românesc. Este un mercenariat, eu nu eram obişnuit cu aşa ceva. Ştiam ce înseamnă un club, un ataşament faţă de o echipă, acum nu mai există nimic, toată lumea se mută de colo-colo, sînt bisericuţe, sînt dictatori în fotbal.

SportM: Aţi fost unul dintre cei mai vehemenţi critici ai lui Adrian Mutu acum trei ani, cînd a fost scandalul “Cocaina”. Vedeţi vreo schimbare la el?
CTP: Văd, de jucat joacă! Este meritul lui că a reuşit să iasă din situaţia aia teribilă în care se afl a şi că în continuare s-a comportat ca un profesionist… Iată că Mutu, în ciuda pasiunii lui pentru distinse domnişoare, baruri si cocaină, demonstrează că totuşi mai mult ţine la fotbal, şi este un lucru remarcabil!

Sport Magazin numarul 74 (27 august – 2 septembrie 2007)


LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here