EXCLUSIV: Interviu Alexandru Csepreghi

0
70

Dorit de echipele importante din Liga Naţională de handbal masculin, interul stînga băimărean Iuliu Alexandru Csepreghi (foto) a ales în această vară un transfer la HCM Constanţa. În vîrstă de 20 de ani, Csepreghi a început handbalul în 1998, şase ani mai tîrziu fiind cooptat în lotul formaţiei Minaur Baia Mare. Remarcat la juniori I drept cel mai bun jucător şi golgheter al turneului final, din 2003 a făcut parte din lotul naţional de juniori, cu care a participat la Campionatul European 2004 şi la Campionatul Mondial 2005. Din 2005 este component al naţionalei de tineret. Un an mai tîrziu îşi face debutul la seniori, înscriind 10 goluri cu ocazia Trofeului Carpaţi 2006 şi alte 10 goluri în turneul de pregătire din Italia, din decembrie 2006. La Constanţa a venit alături de prietena sa Mădălina şi împreună cu familia, adică mama şi cei doi bunici. Are o casă cu patru camere, închiriată în centrul Constanţei şi este gata să pună … braţul drept la victoriile HCM din campionat şi din Liga Campionilor.

SportM: Cum ai ales pînă la urmă Constanţa, deşi aveai oferte şi de la Steaua, Dinamo şi Reşita?
Alexandru Csepreghi: Într-adevăr, am avut oferte de la Steaua, Reşiţa, Constanţa şi Dinamo. Dinamo am refuzat din start pentru că pur şi simplu nu am vrut să joc acolo. Nu-mi place Dinamo. Apoi am apărut în presă transferat la Reşiţa. Aia a fost cea mai mare minciună posibilă. Se zicea că am semnat un precontract, dar eu nu semnasem nimic. Mă întîlnisem cu domnul Omer, vorbisem cu dînsul, colegii îi cunoşteam, însă partea financiară a fost problema. Cei de la Reşiţa nu au vrut să lase de la ei, iar eu nu am vrut să mă duc la cerinţele lor. Mai mult, au zis că mă contactează în cîteva zile în legătură cu acele probleme din contract, însă nu au sunat nici pînă în ziua de azi.

SportM: Deci ai avut de ales între Steaua şi Constanţa…
A.C.: Cei de la Constanţa au venit ultimii cu oferta. Vorbisem cu ei în iarnă dar de atunci nu mai ziseseră nimic. Înainte de prezentarea lotului Constanţei, au venit domnul Ali şi domnul Puşcaş la Baia Mare, au stat cîteva zile şi nu au cedat pînă nu am semnat, în condiţiile asupra cărora am căzut de comun acord. Am ales Constanţa pentru că la Steaua e Şania şi oricum ar fi jucat în faţa mea cu numele. Eu deocamdată vreau să-mi fac un nume, nu vreau să stau în umbra nimănui.

SportM: Ai fi plecat în orice condiţii de la Baia Mare?
A.C.: Da, 100% am fost hotărît să plec. La Baia Mare nu se mai investesc bani în sport, în handbal.

SportM: A contat şi faptul că HCM nu prea avea interi?
A.C.: Nu era vorba neapărat că în vară erau deficitari pe acest post, că oriunde mergi trebuie să şi dovedeşti că meriţi să joci.

SportM: Cum ţi se pare Constanţa? Cum a fost prima dată cînd ai venit?
A.C.: Îmi place mult oraşul. Pe băieţii mai vechi din echipă îi ştiam dinainte, de la lotul naţional. Sincer, nu mă aşteptam la o aşa primire. M-am integrat foarte repede şi recunosc că mă gîndeam că va fi un pic mai greu. La Minaur mi-a trebuit un an de zile să mă acomodez, din cei doi ani pe care i-am jucat. Aveam 18 ani şi am intrat în teren în detrimentul altora mai vechi, care nu jucau. A fost greu, nu mă acceptau în echipă, ziceau că-s numai un puşti, că am timp să învăţ. Nici publicul nu mă acceptase din prima, oamenii mă plăceau doar pentru că eram băimărean. Mi-era greu şi mie să realizez că depind de mine.

SportM: Cum te înţelegi cu antrenorul Rîşniţă?
A.C.: Antrenorul e antrenor, în antrenament el e numărul 1. Cînd eşti la meci tu eşti numărul 1. Orice jucător trebuie să se acomodeze după fiecare antrenor, nu antrenorul trebuie să se acomodeze după jucător. Nu am deci probleme cu domnul Rîşniţă. Îl ascult, pentru că eu nu concep să comentezi la antrenor, sunt chestii care nu te fac jucător profesionist. La Baia Mare am lucrat şi cu domnul Avramescu, care e un om foarte dificil şi nu am avut probleme. Am avut un antrenor foarte rău de juniori, ne bătea de ne stingea şi cred că de aia m-am învăţat să tac din gură.

SportM: Ţi-ar fi plăcut ca Lucian Rîşniţă să mai fie şi acum la echipa naţională, să ai acelaşi antrenor şi acolo, şi la echipa de club? Cum crezi că o să fie anul acesta, cu Aihan Omer selecţioner?
A.C.: Într-un fel ar fi fost bine să fie acelaşi antrenor, pentru că ar fi fost o anume constanţă în pregătire, însă nu mă pot pronunţa, pentru că eu nu am prins o astfel de situaţie. Domnul Omer nu ştiu dacă o să mă ia la lot, dar sper să reuşească să facă ceva pentru handbalul masculin.

SportM: La sfîrşitul lui septembrie, HCM începe meciurile din grupă. Cum ai trăit tragerea la sorţi şi cum vezi parcursul în Champions League?
A.C.: Cînd am auzit de Kiel şi Montpellier nici nu am mai întrebat care e a treia. Mă bucur că HCM a picat cu Kiel, că e cea mai bună echipă din lume, dar într-un fel nu e chiar aşa de bine că am picat cu ei. O grupă mai grea nu cred că se putea. Nu ştiu ce o să facem, sigur cu Kiel va fi greu, iar Montpellier şi Hammarby nu ştiu exact ce lot au anul acesta.

SportM: După ce HCM l-a pierdut pe Stavrositu pe centru, au apărut voci care spuneau că tu poţi să joci şi pe centru.
A.C.: Am jucat la juniori şi la lot centru, dar nu sunt centru de profesie. Eu cred că un centru trebuie să vadă bine jocul, să vadă bine oamenii în teren, să dea bine pasele. Mie mi-ar fi mai greu, pentru că nu sunt obişnuit, îţi trebuie experienţă pentru asta. Eu nu sunt obişnuit să fac jocul, ci să mi se facă jocul. Dar dacă mi s-ar cere aş învăţa, nu ar fi o problemă.

SportM: Cu cine te înţelegi cel mai bine de la HCM, în afară de Mureşan?
A.C.: Cu Săulescu. Chiar mai bine decît cu Mureşan. Chiar cînd am venit, în primul cantonament, cu el am nimerit în cameră şi aşa ne-am împrietenit. Am început să ieşim în oraş împreună, mă înţeleg foarte bine cu el. Cu toţi colegii mă înţeleg bine, nu sunt bisericuţe şi nu se face nici o diferenţă.

SportM: Mama a ta a fost handbalistă. Cum a fost prima zi în care ai pus mîna pe minge?
A.C.: De la vîrsta de un an am luat primul contact cu acest sport, mingea de handbal a fost prima mea jucărie. Mama se antrena în teren şi eu eram în poartă cu mingea. La început vedeam handbalul ca pe un simplu joc, abia cînd am ajuns să joc în divizie am realizat că este ceva serios. Mi-a plăcut, m-a atras de mic. Am încercat multe sporturi: fotbal, volei, baschet, înot, dar nu prea s-au legat de mine. La 12 ani eram la clubul Marta, unde primul meci l-am avut după un an şi jumătate. Un an mai tîrziu am ieşit vicecampioni la juniori III, apoi am luat bronz la juniori II. Un singur an am ratat turneul final.

SportM: Îţi mai aminteşti care a fost primul meci jucat în Liga Naţională?
A.C.: Cu Constanţa, la Baia Mare, în sezonul 2004-2005, am pierdut parcă la 9 goluri.

SportM: Consideri că eşti talentat sau muncitor? Cît la sută este inspiraţie şi cît la sută este transpiraţie în traseul tău de pînă acum?
A.C.: Asta nu pot să spun eu. Sincer, de cînd fac handbal, dacă munceam 10% era bine, restul venea de la sine. Recunosc că nu prea munceam nici cînd eram junior, atunci alergam mult pe afară, nu prea făceam sală, nu simţeam gustul mingii cu excepţia meciurilor. Abia atunci făceam pase.

SportM: Unde ţi-ar plăcea să joci pe viitor?
A.C.: Mi-ar plăcea să ajung în Germania, la ora actuală este cel mai bun campionat. Pe viitor aş vrea să cîştig şi eu o dată Liga Campionilor, să văd ce senzaţie îţi dă. Acum, pe termen scurt, vreau rezultate cît mai bune cu HCM Constanţa, în campionat şi în Liga Campionilor. A fost şi Supercupa, a fost ceva nou că s-a jucat pe prime. Niciodată nu am jucat pe astfel de premii, la Minaur jucam pe un milion, şi ÇŽla luat de la un sponsor, că jucam bine.

SportM: Cum vezi această ediţie de campionat? Cu cine se bate Constanţa pentru titlu?
A.C.: Sincer, numai cu Steaua se poate bate, dar probleme ar mai putea pune şi Bacăul, Dinamo, Reşiţa. Eu zic că noi cîştigăm titlul, sunt convins 100%. Steaua e valoroasă pe posturi, dar anul acesta cred că îi trădează apărarea.

Sport Magazin numarul 77 (17 – 23 septembrie 2007)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here