EXCLUSIV Gina Gogean: Sportul e parte a vietii mele

0
132

Gina Gogean (foto) este una dintre personalităţile marcante ale gimnasticii feminine româneşti din anii 90. Originară din Vrancea, Gina a început sportul de performanţă pe meleagurile natale, urcînd pînă la obţinerea unor importante succese la Campionatele Mondiale şi la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992) şi Atlanta (1996). Chiar şi după retragerea din activitatea competiţională, Gina a rămas aproape de acest sport, activînd ca profesor sau deplasîndu-se la Campionatele Mondiale de la Stuttgart, pentru a fi aproape de noua generaţie de gimnaste române

SportM: Cum au fost începuturile în gimnastică? De ce acest sport şi nu altul?
Gina Gogean: Am ales sportul acesta dintr-o joacă şi din multa energie pe care o aveam atunci cînd eram copil. Iar în Focşani era singura modalitate pentru copii, şi în special pentru fete, de a-şi petrece timpul liber undeva. Aşa am ajuns la o sală de sport şi de acolo, datorită talentului şi înclinaţiei, am ajuns să practic sportul acesta la nivel de performanţă.

SportM: Ce îţi mai aduci aminte de la debutul tău?
Gina Gogean: A fost o experienţă plăcută. Au fost primele concursuri, am luat contact cu lumea gimnasticii internaţionale şi mai ales cu elita gimnastelor din Rusia. Atunci era acel bloc sovietic şi erau pur şi simplu o putere greu de învins.

SportM: Care crezi că a fost avantajul tău faţă de alte concurente?
Gina Gogean: Cred că fi ecare a avut un avantaj sau un atu. Ar trebui să le întrebaţi pe arbitre de ce mi-au dat mie o notă mai mare decît celorlalte concurente şi de ce m-au văzut pe mine pe locul 1… Probabil şi seriozitatea pe care am pus-o de-a lungul acestui sport şi-a pus amprenta.

SportM: Cînd ai mers la JO de la Barcelona, cum a fost în echipă alături de sportive precum Cristina Bontaş sau Mirela Paşca?
Gina Gogean: Am fost practic mezina echipei la acel moment. M-am înţeles foarte bine cu Cristina Bontaş, cu care şi în momentul de faţă vorbesc şi ţinem legătura. Mai era şi Lavinia Miloşovici, cu care am rămas prietenă şi care a devenit căpitanul echipei mai tîrziu. A fost plăcut şi m-am simţit protejată, într-un oarecare sens al cuvîntului. Eu m-am califi cat şi la individual compus, dar oricum eram şi atunci un om de echipă şi consider că am avut o contribuţie destul de mare la punctajul echipei.

SportM: Cum a fost să preiei conducerea echipei, după retragerea Laviniei Miloşovici?
Gina Gogean: A fost destul de greu, cu Lavinia am stat împreună şapte ani, iar ea era un caracter foarte puternic, era efectiv un căpitan de echipă. Eu mă bucur că în calitatea mea de căpitan de echipă am obţinut rezultate bune.

SportM: Ai fost la un pas să nu poţi participa la JO de la Atlanta, datorită unei operaţii de apendicită. Cum de ai reuşit să faci recuperarea atît de rapid?
Gina Gogean: Nu ştiu, nici în momentul de faţă nu pot să îmi dau seama. Cred că a fost un miracol, şi asta datorită celor care au fost lîngă mine. Primul cuvînt cînd am ajuns acolo a fost dacă am venit să văd competiţia ca spectator. Şi le-am spus: “Nu, am venit să concurez!”. A fost destul de greu, cred că am concurat din experienţa acumulată anterior. Şi am dorit foarte tare asta, pentru că, totuşi, Olimpiada e la patru ani. Dar am reuşit să mă mobilizez, şi zic eu că am făcut un rezultat destul de bun.

SportM: Erai recunoscută drept o sportivă calmă şi controlată, te-au ajutat mult aceste două calităţi?
Gina Gogean: Cred că da, m-au ajutat să mă echilibrez, în special în competiţii. Ä‚sta e, practic, rezultatul fi nal, să poţi să faci exerciţiile pe care le ştii cel mai bine, să dovedeşti că eşti cel mai bun, iar lucru ăsta nu poţi să-l faci decît printr-un autocontrol, să poţi să-ţi stăpîneşti emoţiile şi să fi i calm. Emoţiile nu îmi dispăreau total, deşi toată lumea zicea că pe faţa mea nu se putea vedea absolut nimic. Însă eu ştiam ce se întîmplă!

SportM: Cu ce te-ai ocupat de la retragerea din gimnastică şi pînă acum?
Gina Gogean: Cu sportul, şi în special cu gimnastica. Am antrenat o perioadă, la Deva, la lotul de junioare. Apoi am fost plecată în străinătate, tot la un club de gimnastică. După acea perioadă am revenit în ţară, am terminat studiile şi am lucrat ca antrenor la club. Momentan predau gimnastică artistică şi ritmică la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest “Vasile Goldiş” din Arad.

SportM: Intenţionezi să continui ca profesor sau ai şi alte planuri de viitor?
Gina Gogean: Nu ştiu ce voi face peste cinci sau peste zece ani. Mi-ar place să rămîn în sport, pentru că e o parte a vieţii mele. De asta nici nu m-am dezlipit complet.

SportM: Cu fostele colege mai ţii legătura?
Gina Gogean: Da, cu Lavinia Miloşovici, Andreea Răducan, Simona Amînar, chiar şi cu Claudia Presecan, care în acest moment se afl ă în Anglia. Ţin legătura şi cu Daniela Silivaş, chiar dacă nu a fost generaţia mea, cu Ecaterina Szabo si Cristina Bontaş. Îmi place să păstrăm legătura pentru că sîntem o familie şi e frumos să ne respectăm.

Continuarea in Sport Magazin numarul 80 (8 – 14 octombrie 2007)


LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here