EXCLUSIV Gheorghe Butoiu: Cel mai important gol din cariera l-am marcat cu Lokomotiv Sofia

0
100

Originar din Argeş, Gheorghe Butoiu (foto) s-a consacrat prin evoluţiile de la Farul Constanţa, acolo unde a fost un jucător de bază în anii 90. Totuşi, momentul cel mai memorabil a fost reprezentat de golul calificării Rapidului într-un meci disputat în Cupa UEFA, cu Lokomotiv Sofia, reuşită de la centrul terenului, după care presa a titrat: “Butoiu pune un cep de zile mari!”

SportM: Cum ai început fotbalul?
Gheorghe Butoiu: Eram cu doi prieteni în faţa blocului cînd am fost luat de un vecin şi dus la o selecţie la stadion, pe care am trecut-o, şi de a doua zi m-am prezentat la antrenamente. Am început cu domnul Constantin Dima şi apoi cu Ion Bădescu, tatăl fotbalistului Ionuţ Bădescu. Jucam în meciurile de deschidere la Divizia C, în perioada aia, şi în primul an de juniorat am cîştigat seria şi am dat cel puţin 50 de goluri şi ne-am calificat la turneul final, la Odorheiul Secuiesc. Debutul la echipa mare s-a produs în 1983, cînd aveam aproape 16 ani, şi echipa era obligată să joace cu doi juniori în teren. Cei din Cîmpulung aduceau şi juniori de la Aripi Piteşti.

SportM: Ai stat la Cîmpulung pînă în 1986 şi apoi a venit trecerea la Steaua”¦
Butoiu: Da, am fost luat în armată şi am fost urmărit de domnul Nae Pantea. Am jucat la Steaua, la tineret, fiind antrenat de Lajos Sătmăreanu şi Bujor Hălmăgeanu. Jucam în deschiderea echipelor mari, dar făceam antrenament cu echipa de seniori. Am ajuns la Steaua o dată cu Hagi şi era o onoare pentru mine să stau la masă cu Bölöni, Bumbescu, Iovan sau Piţurcă. Eu eram atunci un copil şi am fost primit foarte bine. Am jucat cu ei în amicale şi în pregatire sub comanda lui Anghel Iordănescu şi Radu Troi. Am stat un an de zile la tineret şi am plecat la Steaua Mizil. Am marcat 13 goluri în primul an, m-am bătut pentru titlul de golgheter cu Titirişcă.

SportM: Se interesa Steaua atunci de campionatul de tineret?
Butoiu: Normal, îmi amintesc că Marius Lăcătuş stătea să ne vadă pe noi, deşi mai erau 20 de minute şi începea meciul echipelor mari şi el nici nu era schimbat.

SportM: A urmat transferul la Farul”¦
Butoiu: Am jucat la Mizil, dar eram jucătorul Stelei, care se interesa în acea perioadă de Marian Popa de la Farul şi a avut loc un schimb de jucători: Popa la Steaua şi eu şi cu Tătăran la Constanţa.

SportM: Cum ai primit transferul?
Butoiu: Ca un mare pas înainte, avînd şansa să evoluez în Divizia A.

SportM: Aţi fost foarte aproape de o mare performanţă la finele sezonul 1996″¦
Butoiu: Dintr-o neglijenţă am ratat Cupa UEFA atunci, pierzînd meciul de acasă cu Oţelul cu 3-0 la masa verde, după ce am cîştigat pe teren cu 3-1. Am avut şapte etape consecutive cînd am marcat şi a venit apoi o convocare la lotul reprezentativ B: un amical cu Brazilia, la Belo Horizonte, în care am marcat eu, şi Ovidiu Stîngă şi am terminat 2-2.

SportM: Ai jucat cu Farul în Intertoto”¦
Butoiu: Eu nu am jucat în meciurile cu FK Becej, Pogon Szczecin, Dnepr Mogilyov şi AS Cannes, în acel moment am vrut să mă transfer la Braşov. A picat din cauza neînţelegerilor financiare şi a faptului că Florin Marin nu a vrut să mă lase să plec. Pierdusem perioada de pregătire şi am jucat doar la Heerenveen.

SportM: La finele lui 1995 a urmat transferul de la Farul direct la Standard Liege!
Butoiu: Mircea Rednic juca la ei în perioada aia şi aveau nevoie de un atacant. Cel care se ocupa de transferuri l-a întrebat despre mine şi el m-a recomandat. Antrenorul secund al belgienilor a venit în România şi m-a urmărit la cîteva meciuri, printre care şi Farul – Politehnica Iaşi 7-0, cînd am marcat două goluri. După două săptămîni eram în Belgia.

SportM: A contat mult că a mai fost acolo încă un român?
Butoiu: Da, eu nu ştiam limba, era bine, pentru că aveam cu cine să vorbesc.

SportM: Cum a fost debutul?
Butoiu: Am jucat la patru zile de la sosirea mea în Belgia, 1-1 acasă cu Charleroi. Am prins o zăpadă exact ca în România. Ei nu curăţau terenul de zăpadă, îl bătătoreau. M-am dus la un supermarket, mi-am luat o pilă şi mi-am crestat crampoanele ca să pot juca. Am stat în Belgia din decembrie 1995 pînă în iulie 1996, m-am dus cu contract pe un an cu posibilitate de prelungire pe încă doi. Nu m-am acomodat cu viaţa de acolo, Jean Garabet a cerut o sumă prea mare de bani, apăruse şi legea Bosman, aşa că am revenit acasă.

SportM: Şi ai venit direct la Rapid”¦
Butoiu: Am revenit la Farul şi mă aflam în vacanţă pe la Rucăr cînd am fost căutat de George Copos. A doua zi m-am prezentat la Rapid. Am fost antrenat la Rapid de Mircea Rădulescu, Liţă Dumitru, Nae Manea şi Mircea Lucescu.

SportM: A urmat apoi perioada FC Naţional”¦
Butoiu: Cu un an înainte am bătut tare de tot pe FC Naţional şi antrenorul Florin Marin m-a cerut la echipă. Farul a luat iar nişte bani pe mine, practic am fost vîndut de vreo trei ori de ei. La Naţional a fost o perioadă foarte bună, atît sportiv, cît şi finaciar şi am mai lucrat şi cu Alexanco, iar în final de sezon cu Gino Iorgulescu. În toată cariera jucasem mijlocaş dreapta, cu Alexanco şi Gino am jucat şi mijlocaş central.

SportM: Urmează iar Farul”¦
Butoiu: M-am întors din nou acasă sub comanda lui Gabi Zahiu şi, în partea a doua, Vasile Simionaş, care nu prea mă baga în echipă. Am jucat 18 meciuri în perioada de început de campionat. Farul a retrogradat, în campionatul următor am rămas un tur, cu Petre Grigoraş antrenor, iar din retur m-am transferat la Cîmpulung, tot în Divizia B. Am avut ceva probleme în familie, decesul mamei, şi am făcut o pauză, m-am apucat de afaceri, m-am stabilit în Constanţa.

SportM: Cu ce te ocupi acum?
Butoiu: Din 2004 sînt antrenor la centrul de copii şi juniori de la Farul, sînt jucător activ la FC Eforie, iar echipa este pe primul loc în Liga a 4-a. Antrenamentele le fac cu grupa de la Farul şi la Eforie mă prezint doar la jocuri.

SportM: În ce constă munca ta de acum de la Farul?
Butoiu: Am grupa 1990, juniori republicani A. Am preluat grupa de la Marian Florea şi am mai luat vreo doi jucători de la Babadag. Sîntem pe locul doi în zona noastră, cu mari şanse de calificare la turneul final.

SportM: Care a fost cel mai important gol din cariera ta?
Butoiu: Golul marcat pentru Rapid, în Cupa UEFA, la Lokomotiv Sofia, în deplasare, de la jumătatea terenului. A fost golul care ne-a adus calificarea în turul următor, cînd ne-a scos Karlsruhe, 1-0 la Bucureşti şi apoi 1-4 în Germania. Cea mai bună perioadă la Farul a fost campionatul 1995�’1996.

SportM: Cu cine te-ai înţeles cel mai bine de la Farul?
Butoiu: Cu Ghişan, pentru că el era fundaşul de pe partea mea, apoi cu Grigoraş şi cu Oprea Bănică.

SportM: Cum vezi actuala echipă a Farului?
Butoiu: Este diferenţă între ce era înainte şi ce este acum. Acum fiecare este pe drumul lui după antrenamente şi nu sînt uniţi. La retrogradare sînt vreo şase echipe, dar cred că ne putem salva. Am jucat meciurile grele acasă, mai avem doar cu Rapid.

SportM: Lumea nu mai vine la stadion. Ce se întîmplă?
Butoiu: Lumea nu mai vine din cauza rezultatelor. Cînd jucam cu Dinamo nu mai era un loc în stadion, acum sînt şi toate meciurile terevizate, dacă e timpul urît lumea stă acasă, dar cred că rezultatele sînt principala cauză.

SportM: Cum vezi fotbalul din Argeş?
Butoiu: La Cîmpulung nu mai este nimic, s-a distrus tot, dacă a căzut uzina, a căzut tot.

SportM: Nu prea ai avut tangenţe cu FC Argeş”¦
Butoiu: A venit Florin Halagian după un amical Cîmpulung – FC Arges, pînă să plec la Steaua, a vrut să mă aducă la Piteşti, să semnez, dar nu s-a realizat nimic. Îl cunosc pe Ionuţ Badea, am antrenat împreună Cîmpulung în 2000 şi mi-a plăcut de el, este un băiat liniştit şi îi doresc succes în cariera de antrenor.

Integral in numarul 85 al Sport Magazin (12 – 18 noiembrie 2007)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here