EDITORIAL TEODOR BURNAR/ Tunelul de la capătul luminiței

0
404

Ridic din sprâncene, pentru că personal am dubii. România nu e nici Japonia și nici SUA, unde lumea citește ziarele pe PDA în metrou; presa de aici sau pseudo-presa de aici încă n-a făcut toți pașii firești nici măcar în ce privește printul. Online-ul e plin și el de semne de exclamare inutile, gagici goale, filmulețe porno și copy-paste-uri. Sigur, se fac încercări. Sigur, s-au închis enșpe ziare și se vor mai închide. Sigur, lumea trece pe net. Presa scrisă moare, trăiască presa scrisă! Ea moare, dar nu se predă…

Dacă citiți excelentul Reporter Virtual, și vă recomand călduros, veți afla zilnic despre închideri de publicații, restructurări masive, lipsă de publicitate și drame umane, ale unor jurnaliști rămași pe drumuri, după ani de serviciu loial. Este clar că am intrat într-un tunel întunecos, după două decenii în care presa de la noi a văzut luminița, fără să facă niciodată pasul spre soare. Dar, nici un tunel nu e infinit. Aveți încredere, răzbim noi cumva / cândva la lumină! Vorba lui Iona al lui Sorescu.

PS: Marele avantaj al unei reviste ca cea pe care o reprezint, Sport Magazin, este că ea nu reciclează știrile de ieri, cum fac ziarele, ci oferă informație veritabilă, nu de puține ori atemporală. Astfel că se exclude raționamentului furnizat de Pantacruel. În general, revistele au mai multe șanse de a dribla criza (inclusiv turmentul trecerii la online), cu un management adecvat. Ciao! (ca să fac un joc de cuvinte… 🙂  )

PS 2: Citiți aici un articol interesant despre cum au negociat revistele cu criza în 2009. Cele bune.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here