EDITORIAL TEODOR BURNAR/ Parlez-vous Vuvuzela?

Mai mult ca sigur, aţi aflat până acum, cu riscul unei vizite la ORL, ce este atât de controversata vuvuzela. Pentru exuberanţii sud-africani, pare un soi de organ auxiliar, la fel de natural de utilizat ca o mână sau un picior, să zicem, în timp ce pentru noi, europenii, posesori de urechi sensibile, este nici mai mult nici mai puţin decât instrumentul diavolului

După ce operatorii TV care transmit zilele acestea Cupa Confederaţiilor pe tot mapamondul s-au plâns FIFA de neplăcerile create de vuvuzela, forul suprem al fotbalului era aşteptat să liniştească spiritele, dând asigurări că oribila acustică nu se va repeta la Mondialul de anul viitor. În schimb, preşedintele FIFA Sepp Blatter s-a declarat în favoarea “trompetelor diabolice”, opinând că sunetul emis de vuvuzela va fi marca înregistrată a Cupei Mondiale. “Mereu am spus că atunci când vom merge în Africa de Sud, va fi Africa, nu Europa occidentală. Este un loc zgomotos, plin de energie, ritm, muzică, dans şi tobe. Este Africa şi trebuie să ne adaptăm un pic”.

Îmbucurător este însă că elveţianul a făcut o concesie, anunţând că va discuta totuşi problema cu Comitetul de Organizare a CM 2010.

Aparheid sonor? Să nu vă… aud

În condiţiile în care stadioanele sud-africane trebuie să fie pline doar pe jumătate pentru ca zgomotul să depăşească nivelul maxim de pe o arenă europeană, este de înţeles de ce Xabi Alonso sau Marcello Lippi au criticat acustica produsă parcă de milioane de albine. “(Aceste trompete) sunt deranjante, dar fiind o tradiţie locală, până la urmă este ok”, a spus tehnicianul campioanei mondiale, care mâine seară îşi joacă calificarea în derby-ul grupei B, cu Brazilia (în direct la TVR, 21.25).

Sigur, vuvuzela nu are doar detractori, ci şi o grămadă de admiratori. “Este farmecul Africii, este culoarea locală şi oamenilor trebuie să li se lase dreptul de a se exprima”, sună replica lor.

Din punctul meu de vedere, nimeni nu vrea să le răpească sud-africanilor identitatea. Nici nu vorbim de un “apartheid sonor”. Pur şi simplu, organizatorii Mondialului, împreună cu FIFA, trebuie să înţeleagă că fotbalul nu mai este de mult apanajul celor 50-60 sau 94.000 de fani (în cazul arenei-gazdă a finalei) prezenţi pe un stadion. În faţa televizoarelor vor sta, peste mai puţin de un an, miliarde de fani care vor trăi meciul la o intensitate cel puţin egală. Iar cu milioane de albine atacându-ţi urechile, Cupa Mondială are toate şansele să se transforme într-un film horror.

PS: aceeaşi atitudine aş fi avut-o, vă asigur, şi dacă Mondialul era organizat de Scoţia şi 52.000 de cimpoieri s-ar fi adunat să “concerteze” pe “Hampden Park” 🙂 Doamne fereste!