EDITORIAL STEFAN LECCA/ Inapoi in mocirla

0
78

Sârbii s-au întors cuminţi la ei acasă iar austriecii, din fericire, ştiu regulamentul aşa că după ce ne-au bătut o oră şi jumătate, cu pauză de 15 pentru revenire, s-au oprit şi ne-au lăsat în durerea noastră. Gata, s-a terminat chinul. De acum şi până-n toamnă jucăm doar între noi. Ne-am întors în mocirla în care ne simţim în largul nostru, în Liga lui Mitică Dragomir

De aici, de după gard, putem să ne strigăm bărbăţia şi să transformăm cu un efort de imaginaţie demn de o cauză mai bună o victorie anemică împotriva Otopeniului sau Mediaşului cu un posibil succes pe Anfield, Olimpico sau chiar pe Bernabeu. Ne minţim singuri! Ştim asta şi totuşi savurăm momentele în care ne visăm câştigători de fel de fel de trofee internaţionale cu aceeaşi emoţie şi plăcere cu care le-am savura dacă s-ar întâmpla în realitate. Nu este posibil fiindcă meciurile adevărate se câştigă de către jucători şi antrenori, adică exact de către cei care nu prea contează în Liga I, unde patronii fac echipa, dictează tactica şi schimbările, aranjează meciuri, sunt singurii chemaţi pe la televiziuni să explice cauzele eşecurilor şi să-şi aroge toate meritele pentru victorii şi îi consideră pe adevăraţii actori, nişte sclavi proşti.

Din păcate, singurul mod în care i-am putea bate acum pe cei de la Manchester, Bayern, Arsenal sau Lyon ar fi cu bodyguarzii, dar nu s-ar pune. De aia patronii preferă să se lupte în ograda noastră. Aici se pot bate între ei cu armele care le convin: maşini, valize sau flegme.

Ştefan Lecca

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here