EDITORIAL STEFAN LECCA/ După 20 de ani

0
190

Cînd am ajuns la București primul drum l-am făcut la Televiziune (stăteam la doi pași) să duc niște pâine și slănină. Încercam să ajut. În locul stării de bine pe care ți-o dă o faptă bună am fost impresionat negativ de reacția oamenilor. Era o agresivitate dată de ceva între frică și neîncredere.

Au trecut 20 de ani dar, din păcate, am rămas aceeiași. Mitocănia și incultura sunt încă la putere. De aici își trage seva agresivitatea verbală sau fizică care domină societatea românească. Înainte de ’89 cei care învățau erau tocilari, cei care ajutau un necunoscut, nebuni, ăia puțini care munceau, tâmpiți, credincioșii erau considerați îndobitociți, șamd. În zilele noastre, dacă nu ai bâtă de basseball în mașină ești la fel de prost cum este un conducător de club care nu-și umilește angajații și nu acuză aribrajul și presa de complot împotriva LUI. EL fiind buricul cu opt clase, inamic al logicii și schingiuitor de limbă română, al pământului.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here