EDITORIAL/ Stefan Lecca: Despre ipocrizie

0
43

O dată la patru ani îi bagă şi pe ei în seamă. Îi cheamă să le dea nişte tinichele, dar, de fapt, vor să se fotografieze cu ei. Nu este simplu, şampanie, discursuri, zîmbete forţate, strîngeri de mînă şi priviri disperate spre consilieri, întrebînd din ochi: “cum îl cheamă pe ăsta?”, “şi ea e tot de la gimnastică?”, “ce a luat, aur sau argint?”, dar merită efortul. Campionii fac bine la imagine. Iar ei, politicienii români, de asta au nevoie. Nu de programe sau soluţii, astea nu interesează pe nimeni. Românul este un tip emoţional. Votează cu sufletul. A dovedit-o de atîtea ori.

Au trecut patru ani. Şi de la alegeri, şi de la ultima ediţie a Jocurile Olimpice, cea de la Sydney. Privirile şefilor de campanie sînt îndreptate spre Beijing. Aşteaptă cu înfrigurare vreo veste bună, pregătiţi să sară ca şacalii pe “victimă”. Da, am spus bine, pentru că asta sînt sportivii noştri, nişte victime ale nepăsării şi indolenţei clasei politice. Fără suficiente ore de sport în şcoală, fără bazine de înot, săli şi stadioane, ei pleacă din start cu un handicap enorm faţă de ceilalţi. O să spuneţi, poate, că nu sînt bani suficienţi nici pentru lucruri mai importante decît sportul. Se poate, dar atunci să-i lase în pace. Să nu se mai folosească de campionii noştri. Pentru că sînt ai noştri, nu ai lor!

Continuarea pe blogul lui Ştefan Lecca

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here