EDITORIAL STEFAN LECCA/ Croatia

0
48

Vă mai amintiţi ce aţi făcut în vara lui 1998?

Eu m-am uitat la fotbal. Au trecut mai bine de 10 ani dar îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Poate şi pentru că a fost ultima participare a noastră la un Campionat Mondial.

Turneul a început pe 10 iunie cu Brazilia – Scoţia. A fost 2-1 pentru campioana en-titre graţie unui autogol al lui Boyd, fundaşul lui Celtic. Noi am mai aşteptat 5 zile, cu inima strânsă, până la meciul contra Columbiei. Imnurile, fluierul de start, pumnii strânşi, călcâiul lui Hagi şi golul de generic al “Cobrei” Adrian Ilie, un urlet de bucurie care a zguduit tot oraşul urmat peste încă 45 de minute de altul, cel care anunţa victoria. Apoi bere, multă bere. Când ne-am dezmeticit au reînceput emoţiile, urma Anglia lui Owen şi Beckham.

A fost o nouă victorie, una uriaşă chiar dacă obţinută la numai un gol diferenţă, şi începeam să visăm.
1-1 cu Tunisia, dar proaspăt vopsiţii blonzi se gândeau, ca şi noi, la Croaţia. Of, Croaţia. Cine poate uita zâmbetul pervers şi sinistru, plin de încredere, al lui Å uker înainte de a transforma (în direct şi în reluare) penalty-ul din prelungirile primei reprize?

Memoria ne ajută să ne dobândim, din punct de vedere psihic, continuitatea identităţii în timp. Fără ea am trăi numai prezentul şi, lipsiţi de experienţă, ne-am zbate permanent în jocul încercărilor noi şi al erorilor. Este bine să nu uităm. Ne vedem miercuri, pe stadion.

Continuarea pe blogul lui Ştefan Lecca

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here