Echipa turului – Fundas central: Cisovsky/ Calitate internationala

0
77

La 29 de ani împliniţi recent, în noiembrie, Cisovsky are o experienţă apreciabilă, care l-a făcut ţinta mai multor cluburi cu nume, printre care şi Boavista Porto.

Faptul că fundaşul bănăţean s-a impus atît de repede în România este frapant doar la prima vedere. Pentru că în valiza cu care a sosit la Timişoara figurează nu numai prezenţa perpetuă pe prima scenă a Slovaciei sau o serie de selecţii în naţională, cu a cărei reprezentativă olimpică a evoluat şi la Sidney în 2000, dar şi mai multe participări în cupele europene, cu MSK Zilina (alături de care a întîlnit-o pe Dinamo în 2004) şi Artmedia Petrzalka (unde a fost coleg şi cu actualul coechipier Balasz Borbely). Cu Artmedia, campioană a Slovaciei, Marian a înfruntat în vară chiar pe Juventus Torino, în turul al III-lea preliminar al Ligii Campionilor, după ce anterior făcuse dubla contra maltezilor de la Valletta. A fost titular în ambele meciuri ale dublei manşe cu “Bătrîna Doamnă”, şi, deşi Artmedia a pierdut 0-4 în Piemont, s-a revanşat acasă cu un 1-1 de prestigiu, în care Cisovsky i-a ţinut sub observaţie pe Iaquinta şi Amauri.

Polivalent

Participarea aproape sezonală în Europa poate fi o explicaţie pentru foamea de gol şi polivalenţa apărătorului slovac. Pentru că în competiţiile continentale diferenţele între fundaşi şi atacanţi ţin în general numai de numărul de pe tricou, iar cerinţele ridicate îţi impun să fii un jucător cît mai complet. Cisovsky a învăţat să evolueze pe toate posturile din defensivă, dar şi la mijloc, atunci cînd situaţia o impune. Foarte curat, nu ia cartonaşe decît extrem de rar (în actualul sezon are numai trei galbene în unsprezece partide), iar roşul este pentru el o raritate, deşi nu are sfieli cu atacanţii adverşi.

Între Boavista şi Timişoara

În 2007, ziarele din Slovacia anunţau transferul lui Cisovsky în Portugalia, la Boavista. Mutarea era ca şi făcută, dar clubul său, Artmedia, nu i-a mai dat drumul, şi ceea ce putea fi un mare pas în cariera fotbalistului s-a evaporat. “Clubul nu mi-a dat voie să plec şi acolo s-a încheiat tot. Nu s-a mai concretizat”, a rememorat Marian. Norocul a lucrat în compensaţie, şi la un an a venit transferul în România.
“De la dubla cu Dinamo ştiam că aici este un campionat puternic, aşa că n-a fost o alegere dificilă. Mi-e bine la Timişoara. Sînt 500 de kilometri pînă acasă, la Bratislava. Le iau pe soţia şi fetiţa mea şi facem patru, cinci ore”, mărturiseşte mulţumit slovacul. Timişoara îi mulţumeşte şi ea.

Nu rataţi numerele viitoare ale “SportMagazin” pentru a afla cine completează echipa turului, în viziunea revistei noastre!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here