ECHIPA NATIONALA/ Umilinta, numele tau e Lituania

0
43

După un asemenea eşec naţional, privirea îţi rătăceşte zile în şir, iar mîna încremeneşte pe tastatură. Voi încerca să developez filmul, deşi rezultatul de la Cluj striveşte orice fel de analiză şi de comentariu.

Nici în cele mai negre vise nu ne-am imaginat că vom călca pe alături, sîmbătă, cu Lituania. Chiar şi în absenţa jucătorilor exponenţiali ai acestei generaţii, Chivu şi Mutu, naţionala baltică părea un adversar accesibil, statistica disputelor directe ne alimenta încrederea, iar avantajul terenului propriu era o premisă importantă pentru mult dorita victorie. Aşteptam să se producă în sfîrşit explozia lui Marica şi a lui Nico acolo sus, şi speram ca “italianul” Dică să onoreze tricoul cu numărul zece cu o evoluţie dacă nu sclipitoare, măcar peste medie. Şi am dat numai cîteva exemple grăitoare pentru ceea ce s-a dovedit a fi impotenţa noastră, nu i-am scos ţapi ispăşitori pe unii, ferindu-i prin omisiune pe alţii.

Din păcate pentru noi, previziunile lui Piţurcă despre Lituania s-au adeverit în totalitate. “Este o echipă foarte puternică din toate punctele de vedere, ce se ridică la nivelul nostru şi al Austriei”, avertiza selecţionerul în avancronica partidei, vorbind totodată despre tehnica incomodă a oaspeţilor.

Stankevicius, ca Rudonja

Un cardiac care a deschis televizorul în minutul 32 al meciului de la Cluj a avut probleme, pentru că scorul consemnat după o jumătate de oră era năucitor chiar şi pentru un om sănătos. Puţin mai devreme luasem cel dintîi pumn în gură, de la Stankevicius, care ne-a adus aminte de Rudonja izbutind primul său gol (poate unicul) la echipa naţională cu o execuţie de kinogramă. 1-0 la pauză şi, vorba fotbaliştilor, “era groasă”, dar păstram speranţe pentru partea secundă în care, de ce nu, puteam întoarce rezultatul şi obţine victoria izbăvitoare.

Film “horror”

Ne aşteptam să vedem repriza a doua a unui meci de fotbal, în schimb am avut parte de un film horror, cu Tamaş, Săpunaru şi restul jucînd pe mai departe rolul victimelor. Mitul discursului moralizator din vestiar s-a destrămat: ai noştri n-au ieşit de la cabine transfiguraţi de învăţăturile lui Piţi, ci la fel de deconectaţi, lenţi, gîrboviţi. Lituania a avut marele merit că a ştiut să îşi controleze entuziasmul. Altele ar fi scăzut poate turaţia, dar ea şi-a dublat talia de goluri pentru un scor de neprezentare.

Noi contra noastră

Trebuia să fie o sărbătoare, dar a ieşit, în “dulcele” stil românesc, dacă putem spune aşa, un fiasco. O continuare firească, pînă la urmă, a scandalului fabricat de Dragomir în preziua meciului, şi întreţinut sîmbătă de nişte pseudo-jurnalişti avizi de senzaţional. Nu aruncăm pisica moartă în curtea unor indivizi minori şi veninoşi, dar nu putem să nu remarcăm cîtă dreptate a avut Contra cînd a spus, amărît, că “sîntem o naţiune dezbinată, nu ştim să ne apreciem valorile, nu sîntem uniţi”. Trebuia să fie o sărbătoare, a ieşit o mizerie, o ruşine. Şi acum, undeva în umbră, cineva îşi freacă mîinile de bucurie.

“Capul lui Piţurcă vrem”

Evident, înfrîngerea cu Lituania le-a dat apă la moară duşmanilor selecţionerului, care s-au grăbit să ridice piatra. Reacţia publicului din “Gruia”, care i-a cerut demisia lui Piţurcă, nu trebuie exagerată: a fost reacţia emoţională a 20.000 de fani inimoşi, ce se aşteptau să-şi vadă favoriţii triumfători, nu crucificaţi. Să nu uităm însă cîteva lucruri: că Piţi ne-a readus în lumea bună a fotbalului, şi că ne aflăm abia la începutul preliminariilor. Datorită Austriei, situaţia în grupă rămîne deschisă. Iar plecarea lui Piţurcă în acest moment de la naţională ar avea efecte cu mult mai devastatoare decît eşecul contra Lituaniei.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here