Cupa Romaniei/ Finale celebre: Dinamo – Steaua 6-4 (1989/1990)

0
49

Dinamo şi Steaua au disputat ultima finală a Cupei României în primăvara lui 1990, cînd, în Bucureşti, încă se simţea miros de praf de puşcă. A fost un meci nebun, o confruntare nu numai a orgoliilor celor două protejate ale sistemului, dar şi ale celor doi antrenori, Mircea Lucescu şi Anghel Iordănescu

Bucureştiul încă vuia, deşi intrase într-o nouă eră. Paşii soldaţilor se auzeau pe caldarîmul străzilor, minerii dădeau buluc în Piaţa Universităţii, iar clădirile păstrau cicatricile gloanţelor. Revoluţia lăsase urme. În epoca viitorului, fotbalul încerca să-şi continue mersul. Scăpate de desfiinţare şi, apoi, de schimbarea numelor, fostele protejate ale sistemului totalitar, Dinamo şi Steaua, respirau cu mai puţină forţă. Însă influenţele, dar şi forţa de ansamblu a celor două grupări încă rămîneau. În luna mai a anului 1990, echipele Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării Naţionale disputau a cincea finală de cupă consecutiv. Avea să fie şi ultima.

Capitalul de simpatie

30.000 de spectatori s-au adunat pe arena “23 August” la această finală. Deşi hulite de mulţi, Dinamo şi Steaua îşi păstrau capitalul de simpatie cucerit în timp, în primul rînd prin performanţele internaţionale. Iar numele jucătorilor din cele două echipe impuneau respect, dar parcă invitau şi la spectacol. Stelea, Rednic, Andone, Klein, Lupescu, Sabău sau Mateuţ, la “alb-roşii”, şi Ungureanu, Rotariu, Ilie Dumitrescu, Lăcătuş sau Balint, la “roş-albaştri”, erau actorii de forţă. În plus, pentru antrenorii Mircea Lucescu şi Anghel Iordănescu un astfel de meci avea întotdeauna o importanţă capitală.

Poliţia a zdrobit Armata

Disputa n-a avut un istoric aparte, ci doar un singur sens. Către poarta stelistului Gherasim. După ce tînărul Răducioiu (foto) deschidea scorul imediat după start, Steaua a părut anesteziată. Egalarea reuşită de Ilie Dumitrescu a reprezentat doar un simplu foc de paie, care însă i-a întărîtat pe dinamovişti. Echipa lui Lucescu s-a dezlănţuit şi şi-a zdrobit practic adversarul, Steaua văzîndu-se condusă la un moment dat cu 5-1. A urmat o tresărire de orgoliu a “roş-albaştrilor”, insuficientă însă pentru a stăvili apetitul lui Răducioiu, autorul a trei goluri dinamoviste. Aceasta avea să fie ultima finală din Cupa României disputată între Dinamo şi Steaua.

Parcursul celor două

Optimi de finală
Alba Iulia: Dinamo – Jiul 2-0
Braşov: Dermata-Cluj – Steaua 1-8

Sferturi de finală
Hunedoara: Dinamo – Poli Timişoara 3-1
Constanţa: Farul – Steaua 1-2

Semifinale
Bucureşti: Dinamo – U. Craiova 4-3 (pen.)
Bucureşti: Steaua – Petrolul 3-0

FINALA

Dinamo – Steaua 6-4 (3-1)

2 mai 1990, stadion “23 August”: 30.000 de spectatori

Arbitri: Mircea Salomir – Adrian Porumboiu, Constantin Gheorghe

Au marcat: Răducioiu (3, 42, 82), Mateuţ (39), Sabău (47), Lupu (56) / I. Dumitrescu (22), Lăcătuş (68), Rotariu (70), Ungureanu (85)

Dinamo: Stelea – Doboş (Timofte, 57), Rednic, Andone, Klein – Lupescu, Sabău, Mateuţ (D. Timofte, 65), Lupu – Vaişcovici, Răducioiu. Antrenor: Mircea Lucescu

Steaua: Gherasim – Ciocan, Negrău, Artimon (I. Stan, 57), Ungureanu – Minea, Musznai, Rotariu, I. Dumitrescu – Lăcătuş, Balint (Pena, 57). Antrenor: Anghel Iordănescu

           

Integral in numarul 101
(11-17 martie 2008)
Sport Magazin

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here