CUPA ROMANIEI/ Finala surpriza

0
69

Curajosul care ar fi pariat pe o finală CFR – Unirea, probabil că s-ar fi îmbogăţit. Clujul şi-a cîştigat locul la masa bogaţilor, iar Urziceniul a apărut practic de nicăieri

De ce CFR?

Echipa lui Andone a mers la două capete în acest sezon. Cu o bază solidă din punct de vedere financiar şi cu un lot de jucători valoros, CFR Cluj avea toate argumentele să îşi dorească totul. În general, echipele care luptă pentru titlu, precum şi cele care se chinuie să scape de retrogradare plasează Cupa pe plan secund. Clujenii au gîndit însă altfel. Avansul confortabil luat în turul campionatului în faţa Stelei le-a permis feroviarilor să îşi fixeze ca obiectiv şi cîştigarea Cupei. În retur, lucrurile au luat o întorsătură care a transformat acest trofeu în ţintă prioritară. Steaua a revenit puternic şi a detronat CFR-ul din fotoliul de lider. Chiar dacă anul acesta şi locul secund poate propulsa în Liga Campionilor, un sezon fără nimic în vitrină poate echivala cu un dezastru pentru formaţia vişinie. Astfel, cîştigarea Cupei poate spăla într-o oarecare măsură ruşinea ratării titlului. În plus, traseul clujenilor a fost unul mai mult decît accesibil, care a propulsat practic CFR-ul către finală. Andone a avut şanse de a întîlni, pînă în semifinale, doar adversari din ligile inferioare. În 16-zecimi şi optimi de finală, FC Săcele şi Jiul n-au putut emite nici un fel de pretenţii în faţa legiunii portugheze. Partida cu FC Braşov din sferturi i-a prins pe clujeni pe o pantă descendentă, însă în final valoarea şi-a spus cuvîntul. În fine, partida din semifinale, cu Dacia Mioveni, a arătat o locomotivă vişinie trecînd în mare viteză spre o finală mult visată.

De ce Unirea?

Antrenor, manager şi finanţator. Sînt cele trei mari atuuri ale unei formaţii dintr-un oraş în care, cu puţin timp în urmă, locuitorii priveau meciurile din prima ligă doar la televizor. Dar avînd un finanţator în adevăratul sens al cuvîntului, care nu zice, dar face, Urziceniul îşi putea face planuri palpabile. De titlu nu putea fi vorba. Unirea era încă prea mică pentru un război lung cu Steaua, CFR, Dinamo, Rapid sau Poli. Însă, între formaţia lui Dan Petrescu şi celelalte competitoare, diferenţa era clară. Astfel, “Bursucul” nu a acceptat de la început ideea că Unirea este o echipă care luptă pentru salvarea de la retrogradare. În asentimentul său era şi Mihai Stoica, manager obişnuit cu gustul succesului. Planurile pentru participarea într-o cupă europeană deveneau palpabile. MM a uitat că la Steaua Cupa nu i se părea de o importanţă capitală şi a fixat-o ca obiectiv al Urziceniului. Mai ales că “granzii” picau din competiţie unul după altul. Paşii au fost făcuţi numai cu dreptul, fără nici un fel de sincope. Baia Mare s-a înclinat cu respect în 16-zecimi. Adevăratul examen a fost trecut cu brio, în optimi, de foştii stelişti Stoica şi Petrescu chiar în faţa Stelei. Din acel moment, Bucşaru, omul cu banii, a început să viseze la o finală istorică pentru oraşul său. Un nou mare examen a fost trecut în sferturi. Unirea a avut pe tavă şi capul Rapidului, “specialista Cupei”. Aşa că “steluţa” din Buzău nu putea emite pretenţii în semifinale în faţa unei echipe aflate la numai un pas de Europa.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here