Cupa Africii pe Natiuni: Zambetul Africii

0
67

Continentul negru respiră fotbal în această perioadă. N-a inventat sportul-rege, însă l-a adoptat şi se încăpăţînează să îl practice cu un zîmbet larg pe buze. Mai mult, Africa se pregăteşte să mai lanseze o competiţie dedicată chiar africanilor. Şi care să bată în recorduri încă inegalabilul CAN

În Ghana a început regalul fotbalistic. Europa respiră greu, iar campionatele sînt date peste cap pentru că Africa şi-a chemat copiii la luptă. Iar Etoo, Drogba, Kanoute şi ceilalţi au răspuns “prezent!”. Continentul negru are toate motivele să zîmbească. Acest CAN 2008 se anunţă un succes. Însă Africa nu se mulţumeşte cu atît. Vrea mai mult! Încă din toamna anului trecut, Confederaţia Africană de Fotbal a anunţat naşterea unei noi competiţii continentale: Campionatul Africii pe Naţiuni, care va debuta chiar în acest an şi va aduna la start doar jucătorii din competiţiile interne de pe continentul negru. Dorinţa CAF este ca astfel să fie valorificat din plin fotbalul jucat chiar pe pămînt african, iar fotbaliştii locali să aibă posibilitatea să-şi demonstreze valoarea într-o competiţie internaţională. Măsura se anunţă binevenită, ţinînd cont că la CAN majoritatea echipelor aliniază jucători profesionişti care evoluează în Europa. Pînă atunci însă, Africa trăieşte din istoria Cupei Africii pe Naţiuni, o competiţie care şi-a scris şi îşi rescrie propria istorie, stabilind din doi înÎn Ghana a început regalul fotbalistic. Europa respiră greu, iar campionatele sînt date peste cap pentru că Africa şi-a chemat copiii la luptă. Iar Etoo, Drogba, Kanoute şi ceilalţi au răspuns “prezent!”. Continentul negru are toate motivele să zîmbească. Acest CAN 2008 se anunţă un succes. Însă Africa nu se mulţumeşte cu atît. Vrea mai mult! Încă din toamna anului trecut, Confederaţia Africană de Fotbal a anunţat naşterea unei noi competiţii continentale: Campionatul Africii pe Naţiuni, care va debuta chiar în acest an şi va aduna la start doar jucătorii din competiţiile interne de pe continentul negru. Dorinţa CAF este ca astfel să fie valorificat din plin fotbalul jucat chiar pe pămînt african, iar fotbaliştii locali să aibă posibilitatea să-şi demonstreze valoarea într-o competiţie internaţională. Măsura se anunţă binevenită, ţinînd cont că la CAN majoritatea echipelor aliniază jucători profesionişti care evoluează în Europa. Pînă atunci însă, Africa trăieşte din istoria Cupei Africii pe Naţiuni, o competiţie care şi-a scris şi îşi rescrie propria istorie, stabilind din doi în doi ani recorduri incredibile.

Recorduri africane

Egipt a obţinut cele mai multe titluri, cîştigînd cinci finale în 1957, 1959, 1986, 1998 şi 2006. Ghana a jucat patru finale consecutive, în 1963, 1965, 1968 şi 1970.
Egipt participat la 20 de ediţii, cele mai multe din istoria competiţiei. Camerunezul Rigobert Song a disputat 27 de meciuri pentru selecţionata “Leilor neîmblînziţi”.
Coasta de Fildeş a obţinut cea mai clară victorie, 6-1, cu Etiopia, în 1970.
Cele mai multe goluri într-un meci s-au înscris în 1963, în disputa dintre Egipt şi Nigeria, terminată cu scorul de 6-3.
Cele mai multe lovituri de departajare s-au executat în partida Coasta de Fildeş – Camerun 12-11, după ce la finalul timpului regulamentar scorul fusese 1-1.
Cel mai prolific atacant al competiţiei rămîne ivorianul Laurent Pokou, cu un total de 14 goluri reuşite.
Cel mai bun marcator al unei ediţii este congolezul Ndaye Mulamba, care a marcat nouă goluri, în 1974.
Egipteanul Ayman Mansour a marcat în secunda 23 în meciul contra Gabonului, în 1994.
În ediţia din 1990, la meciul dintre Algeria şi Nigeria, au asistat 114.000 de spectatori, deşi capacitatea stadionului era de 66.000 de locuri.

Greu de ucis

Unul dintre cele mai vechi derby-uri s-a disputat în urmă cu doi ani, între Nigeria şi Ghana, şi a ajuns astfel la borna cu numărul 58. “Supervulturii” din Nigeria îşi păstrează o invincibilitate de 14 ani în faţa “Stelelor negre” din Ghana. Deşi este o forţă a continentului, Egipt nu a reuşit să învingă Marocul de două decenii. În schimb, Angola nu a bifat nici o victorie în această competiţie.

Blaturi pedepsite

De la acel memorabil Algeria – Nigeria din 1984, nici un meci nu a trezit atîtea suspiciuni ca cel dintre Camerun şi RD Congo, din 2006. Atunci, cele două formaţii aveau nevoie de un egal, pe care l-au obţinut fără luptă, dar echipele s-au văzut amendate de forurile conducătoare. În schimb, 22 de ani mai tîrziu, Camerun şi-a dominat adversarul şi l-a condus cu 2-0 doar pînă în minutul 85, aşteptînd finalul la acest scor care o califica şi pe Congo. Şi aceste două formaţii aveau să fie sancţionate.

Istorie vie

Anti apartheid

Prima ediţie s-a disputat în 1957 în Sudan. Aveau să participe ţara gazdă, Egipt şi Etiopia. Şi-a anunţat prezenţa şi Africa de Sud, dar a fost respinsă din cauza politicii de apartheid. Finala a fost cîştigată de Egipt.

Au apărut televizoarele

Sudanul a fost din nou gazda competiţiei în 1970, şi atunci a reuşit să cîştige singurul trofeu din istoria sa. În schimb, deţinătoarea titlului, Zair, a părăsit turneul din primul tur. A fost pentru prima oară cînd competiţia a fost televizată.

În avionul lui Mobutu

În 1974, turneul s-a ţinut în Egipt. Premieră în istoria competiţiei, finala s-a rejucat, după ce se terminase la egalitate, iar zairezul NDay, cu nouă goluri marcate, a fost eroul competiţiei. Triumfătoare, Zair s-a întors acasă la bordul avionului prezidenţial al lui Mobutu Seseseko.

Balon de aur marocan

În ediţia din 1976, ţinută în Etiopia, cel de-al doilea tur s-a jucat sub formă de campionat, o altă premieră a competiţiei. Revelaţia turneului avea să fie tînărul marocan Ahmed Faras, care, în acelaşi an, cucerea şi Balonul de Aur.

Ghana a “răpit” trofeul

În 1978, din postura de gazdă, Ghana a cîştigat pentru a treia oară turneul, după ce a învins Uganda în finală. Astfel, Ghana şi-a adjudecat definitiv trofeul, care avea să rămînă în vitrina federaţiei din Accra.

Revolta congolezilor

Cel mai frumos meci din istoria competiţiei a fost finala mică, din 1998, din Burkina Fasso. Cu doar cinci minute înainte de final, gazdele conduceau cu 4-1, pentru ca jucătorii din Republica Democrată Congo să egaleze. Mai mult, aceştia din urmă au cîştigat după loviturile de departajare.

Faraonul nemuritor

În ediţia din 2006, egipteanul Hossam Hassan a participat la al şaptelea turneu final, începînd cu anul 1986. Longevivul fotbalist a jucat un total de 18 meciuri în această competiţie.

SportMagazin numarul 94 (22 – 28 ianuarie 2008)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here