Cerro Tomasamil

Jumătate din drum salar cu drum precum asfaltul, jumătate cu nisip ( mai mult împins la bicle ) şi cu vânt tare, din faţă, totată ziua.

De fapt, Drumeţul de la Pegas are o mare problemă, de fiecare dată când bătea vîntul (şi vântul a bătut tot timpul ) din dreapta se auzea un fluierat ca o alarmă de maşină, iar din stânga un cântat de cocoş. Dacă nu vi se pare o mare problemă, încercaţi să mergeţi aprope trei săptămâni, 10 – 12 ore pe zi cu un cocoş pe umăr, nu mă puteam concentra la nimic, nu puteam face nimic fără cocoş.
Am căutat în fiecare zi o soluţie… cocoşul a mers cu mine toată expediţia.

Chiguana, de fapt o fostă gară dărâmată, lângă o unitate militară cu doi soldaţi, patru câini şi un cimitir, fix în mijlocul deşertului.

Covorul de sare de dupa evaporarea apei, unul dintre modele.

Somn, de fapt stat la cort, la cum bătea vântul, nu a dormit nimeni, am strâns pietre, am pus biclele în faţa cortului, degeaba, ne-a măturat vântul toată noaptea.

Ziua 3, San Juan – Cerro Tomasamil, 65km, 11 ore, probleme: vântul şi nisipul, Pegasul: impecabil ( excepţie cocoşul ). (text si foto: http://fotomiraj.blogspot.ro/2016/11/cerro-tomasamil.html)