ANALIZA LIGA I – RAPID BUCURESTI/ Deraiere!

0
60

Campionatul intern cunoaşte nişte metamorfoze ciudate, greu de anticipat înaintea startului. Rapidul se află foarte aproape de retrogradare, în timp ce Gloria Bistriţa şi-a pierdut polii de influenţă. Pretendentele la titlu nu pot profita de paşii greşiţi ai adversarelor, iar cupele europene au devenit un balast

Ca din puşcă. Aşa a pornit Rapid actuala stagiune. Nimeni nu părea că va putea sta în calea echipei de lîngă şine. Cei din Grant au lăsat senzaţia că vor schimba istoria în acest an. Disponibilitatea financiară a iordanianului Fathi Taher, croit parcă pe placul publicului giuleştean, aducea cu sine planuri mari. Investiţiile au fost enorme, la fel şi obiectivele fixate: campionat, cupă şi grupele Cupei UEFA. Instalarea la cîrma echipei a lui Jose Peseiro a adus de la sine o întreagă colonie braziliano-portugheză. Cu Maftei, Constantin şi Grigore rătăciţi printre străini, Rapidul parcă nu mai semăna a Rapid. Cu toate acestea, “vişiniii” etalau un joc eficient şi plăcut ochiului, iar drumul către titlu părea ca un vals dansat pe ritmuri de samba.

Iuda îşi schimbă buletinul

Niciodată în istoria sa post-revoluţionară Rapid nu a fost atît de aproape de retrogradare după o treime scursă din campionat. Ceva s-a rupt. Deşi pe teren jucătorii sînt aceiaşi, în interiorul clubului totul se prăbuşeşte precum un castel din cărţi. Echipa a devenit una impotentă în rezultate, iar visul Cupei UEFA s-a transformat în coşmar. De fapt, este o consecinţă a continuităţii trecutului. Pentru că, în Grant, loviturile de palat şi sinuciderile sînt o obişnuinţă, iar Iuda îşi poate schimba oricînd numele din buletin, anul acesta fiind scris cu litere de tipar Constantin Zotta. Giuleştiul de după 1990 a avut doar două momente de linişte care s-au transformat în titluri cîştigate. Sub aripa potectoare a lui Mircea Lucescu, rapidiştii au avut liniştea necesară, iar George Copos nu a “spart” vestiarul. Al doilea moment a coincis cu cel de-al treilea titlu, atunci cînd Mircea Rednic antrena echipa, vicepreşedintele Răzvan Lucescu aducea bani de acasă iar, din umbră, Dinu Gheorghe rezolva problemele de culise. Şi atunci, George Copos se afla departe de vestiar.

Loviturile sub centură

Strategiile nu s-au schimbat, iar abilitatea proverbială a lui Copos a lovit şi de această dată. Dar, din păcate, tot Rapidul a fost cel lovit. Taher a fost lăsat în faţa mulţimii dezlănţuite şi s-a aflat la un pas de linşaj. Portughezul Jose Peseiro a fost suspendat, pentru a fi zilele trecute repus în funcţie după o farsă deja clasică în Giuleşti. La mijloc n-a fost nicidecum vreo mustrare de conştiinţă a conducerii, ci doar precauţii financiare. În acest timp, interimatul, cum altfel, l-a asigurat spiritul Rapidului, Nae Manea, care nu va avea probabil niciodată ocazia să fie cu adevărat antrenor principal. În acest timp, Zotta stă sprijinit liniştit de uşa biroului lui Copos, el fiind adevăratul nemuritor din tabăra unei echipe cîndva cea mai iubită, iar acum, la un pas de retrogradare.

Alte momente-cheie

Situaţia cu care se confruntă în acest moment Rapidul nu are darul să mire pe nimeni, fiind o obişnuinţă în Grant. Luptele interne sau neadaptarea unor antrenori la spiritul Grantului au fost mereu la ordinea zilei, indiferent de situaţia financiară de la club. La începutul secolului, la cîrma echipei a fost instalat cu mare fast generalul Anghel Iordănescu, avînd “ordin” de la ministrul Anca Boangiu să cîştige titlul. În momentul în care a sărutat drapelul vişiniu, podiumul pe care se afla Iordănescu s-a rupt, iar după zece etape echipa se afla în zona retrogradării.

Un alt moment-cheie l-a reprezentat preluarea puterii de către Giovani Becali. Impresarul a alungat din club pe toţi cei care reprezentau, într-un fel sau altul, spiritul vişiniu, a adus la pachet o serie de jucători şi l-a “uns” antrenor principal pe Dan Petrescu. În scurt timp, Rapid s-a prăbuşit în subsolul clasamentului, iar cuplul Becali-Petrescu a dat bir cu fugiţii.

Blestemul lui Coman

Rapid plăteşte tribut şi modului de a trata jucătorii care nu se supun deciziilor conducerii. Fotbaliştii care refuză să semneze prelungirea contractelor în condiţiile impuse de către club sînt exilaţi la “satelitul” Rapid II şi sînt puşi pe lista de transferuri, dar la sume prohibitive. Copie fidelă a ceea ce păţea portarul Ema Dolha cu ceva timp în urmă, cînd ieşea şi din circuitul naţionalei, este situaţia lui Dani Coman. Deşi se lupta cu Lobonţ pentru titularizare în lotul lui Piţurcă, portarul rapidist este pedepsit de către conducere pentru solicitarea unei măriri salariale. Cu toate acestea, Rapid pierde meci după meci pe mîinile lui Pardo şi Andrade.

“Mă bucur că m-am întors şi ştiu că voi repune echipa pe picioare. Obiectivul nostru este acelaşi, nu mi-am pierdut încrederea în echipă. Cred în proiectul Rapid şi sînt sigur că totul se va termina cu bine.” – Jose Peseiro, antrenor Rapid

“Rapid va rămîne în sufletul meu, nu am cum să uit momentele de acolo. Jocul echipei nu merge, fotbaliştii care erau cei mai spectaculoşi, acum nu mai pot măcar să ţină mingea la picior.” –  Constantin Schumacher (fost jucător Rapid)

“Ce să caut eu la echipa mare? În vară mi s-a interzis şi să asist la antrenamente. La Tîrgu Jiu erau vreo şapte antrenori în vestiar.” – Marian Rada (antrenor Rapid II)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here