ANALIZA ECHIPA NATIONALA/ Unde, cand si, mai ales, cum?

0
52

Formată din jucători blazaţi şi veniţi din campionate mediocre, naţionala României pare una îmbătrânită şi fără nici o perspectivă palpabilă. Viitorul pare cu atât mai negru, cu cât, din urmă chiar nu vine nimeni

Perspectivele sunt cu adevărat sumbre. Nu neapărat prin prisma faptului că nu am învins Croaţia. Nici nu se aştepta cineva. Socotelile sunt simple. N-am reuşit niciodată să trecem de naţionala ruptă din puzzle-ul format din marea Iugoslavie. Antrenorul cu cercel în ureche şi veleităţi de rocker, ne-a tras două perechi de palme reamintindu-ne cine suntem sau, de fapt, ce am devenit. Ţipăm după Mutu şi Chivu. Însă nimeni n-ar avea curajul să parieze că, avându-i pe cei doi pe teren, România trecea de Croaţia.

Veniţi de nicăieri

După 1990 încoace, naţionala României şi-a format axul de forţă pe jucătorii plecaţi în campionate puternice. Acum, privind echipele la care evoluează fotbaliştii noştri plecaţi la export, realizăm că ne va fi extrem de greu şi cu echipele din lumea a treia fotbalistică. Pentru că, “stranierii” noştri vin practice de nicăieri. Sunt aduşi, fie din campionate slabe, fie de la echipe mediocre. Getafe şi Siena sunt echipe de subsol al clasamentului. Utrecht este un nimeni în Olanda. Al Hilal evoluează într-un campionat echivalent cu liga a doua din România. Terek este echipa unui oraş ciuruit de kalaşnikov. Marica vine din Bundesliga, însă acolo se chinuie. Nici Raţ nu-i vreun mega-star la Şahtior. Cu astfel de “produse” la export e greu să baţi Croaţia. Şi, mai ales, să te califici la un turneu final.

Drama unui campionat sufocat

Jucătorii promovaţi mai mult ca niciodată din campionatul intern ne reliefează realitatea mediocrităţii din Liga I. Steaua, Dinamo şi Timişoara au dat grosul, dar valoarea dusă către zero vine din parcursul celor trei în competiţiile europene inter-cluburi. Sufocat de invazia fotbaliştilor aduşi din străinătate, fotbalul nostru nu mai poate să respire. Şi nici să producă. Din urmă, practic nu mai vine nimeni.

Morţi pentru a renaşte

Naţionala încă mai încearcă să trăiască de pe urma unei generaţii care n-a atins niciodată apogeul. Mulţi dintre jucători apun cu eticheta de veşnice speranţe. Lobonţ, Contra şi Florentin Petre au trecut de 30 de ani. Ogăraru, Rădoi, Goian, Raţ, Codrea şi Bucur se apropie la rândul lor de această vârstă. Iar tinereţea lui Pantilimon, Costea, Nicoliţă şi chiar Marica, nu poate constitui o temelie pentru o nouă naţională. Pentru a redeveni reprezentativa din vremea lui Hagi, naţionala României ar trebui să moară şi apoi să se nască din nou. Până atunci, în sufletele microbiştilor persistă trei întrebări. Unde vom ajunge? Când ne vom mai califica la o competiţie importantă? Şi, mai ales, cum?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here