Adrian Georgescu: Prietenul cititorilor sai

0
51

Jurnalistul Adrian Georgescu a primit în cadrul Galei Premiilor “Ioan Chirilă” titlul de “Cronicarul anului 2007″. Ce înseamnă “cel mai bun” cînd valoarea nu se măsoară în metri, minute sau kilograme? Poţi spune oare cu siguranţă că cineva a aşternut cu mai mult talent cuvinte pe o foaie de hîrtie decît altcineva? Nu cred. Atunci cînd este vorba despre sentimente şi trăiri, totul este subiectiv. Cîteodată, cei care sînt cei mai buni chiar primesc recunoaşterea juriului. Alteori, nu. Părerea mea este că de această dată am avut parte de prima variantă. Dar, nu-i aşa, şi eu sînt subiectiv

SportM: De ce crezi că ai cîştigat?
Adrian Georgescu: Am avut surpriza ca nişte oameni pe care nu-i întîlnisem în viaţa mea, cei din juriu, ori să gîndească la fel ca mine, ori să simtă măcar o asemănare de 1 la mie cu stilul uman şi cald al lui Nea Vanea. Sau amîndouă. Sînt primul freelancer care cîştigă competiţia, pentru că anul acesta am scris ca un om liber şi fericit.

SportM: Explică, ai reţeta fericirii?
Georgescu: Nu. Cînd ai o reţetă, te simţi obligat să-ţi cumperi şi medicamentele. Eu mă las mai degrabă purtat de instinct decît condus de calcule. Raţiunea e bună cît nu devine cămaşa de forţă a sufletului. Aşa s-a întîmplat şi cînd am hotărît să plec de la “Gazeta Sporturilor”. Am simţit că ceva nu era în regulă şi… la revedere.

SportM: Şi crezi că asta te-a ajutat?
Georgescu: Da! Ştii, Jorge Luis Borges a descris în nişte versuri ceva ce simţeam atunci: “Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om. N-am fost fericit”. Am realizat că nu mai scriu cu plăcere. Ei erau prea preocupaţi să dezvolte sistemul şi cam uitaseră de oameni. Asta m-a făcut să sar în bazin fără să ştiu dacă e apă în el.

SportM: Ai cam riscat.
Georgescu: Da. Aveam o propunere de la TVR pentru colaborarea la o emisiune de Formula 1, care nu-mi venise direct, ci prin conducerea ziarului. După ce am părăsit “Gazeta”, am dat telefon la TVR şi le-am spus că eu am plecat şi că nu e nici o supărare dacă îşi retrag propunerea. Cînd Dana Deac mi-a spus: “Pe tine te vrem”, am trăit acelaşi moment plăcut ca la Premiile “Ioan Chirilă”. Revelaţia că o persoană necunoscută mie poate valoriza mai mult un om decît relaţia cu un trust.

SportM: Altfel?
Georgescu: Mai aveam două scenarii scrise. Dacă nici alea nu erau apreciate, mă apucam de tîmplărie. Fără glumă.

SportM: Dar te-au sunat mai mulţi.
Georgescu: După cîteva zile, m-a sunat Cătălin Tolontan, care mi-a spus că “Gazeta” are nevoie de condeiul meu şi am zis: “Ok, colaborăm”. M-a bucurat mult oferta de la “EvZ”, unde e un grup super şi unde nimeni nu mi-a schimbat niciodată măcar o virgulă.

SportM: Cum arată, din interior, presa sportivă din România?
Georgescu (zîmbeşte): Acum am privilegiul de a o privi şi de la distanţă. Vezi mai limpede cînd eşti şi înăuntru, şi afară.

SportM: Da? Ce spui atunci despre ştirile cu femei dezbrăcate?
Georgescu: Păi, şi publicul, şi mass-media trebuie să renunţe la ipocrizie. Cînd aceste ştiri fac sute de mii de vizualizări, ridicînd la cer tiraje şi audienţe, nu poţi susţine că publicul nu le vrea. Pe de altă parte, nu poţi da o imagine decoltată cu o nepoată de vecin de fotbalist şi să spui că e subiect de sport.

SportM: Şi care ar fi soluţia?
Georgescu: Eu zic că oamenii nu sînt deranjaţi de vederea unui trup frumos de femeie, ci de faptul că se simt luaţi de proşti. Crezi că eu nu clichez pe ele sau că-mi feresc privirea cînd văd o femeie frumoasă? De-abia atunci aş avea o problemă! Aş fi însă sincer cu publicul şi aş crea două zone distincte. “Uite, asta e zona cu fotomodele, intră dacă vrei să le vezi, iar aici sînt subiectele de sport”. Pentru că subiectele de calitate există, însă nu mai au acelaşi efect plasate lîngă un calendar sexy. Dacă vei alege mereu calea cea mai uşoară, nu se va schimba doar publicul, ci şi tu, ca ziarist, în mod ireversibil.

SportM: Ce aşteaptă oamenii de la un jurnalist de opinie?
Georgescu: Realitatea pare de multe ori complicată, iar ei vor doar o părere, ca şi cum aţi sta la aceeaşi masă şi aţi vorbi de una sau de alta.

SportM: Tu asta cauţi să faci?
Georgescu: Acum vreo cinci ani, Mircea Toma mi-a spus ceva la care mă gîndesc deseori. “Intelectual nu e cel care a citit cinci metri de bibliotecă, ci cel care gîndeşte cu capul lui”. Eu nu fac exerciţii de inteligenţă cînd scriu, ci încerc să comunic şi să le dau prilejul cititorilor de a-şi pune întrebări. Nu vreau să spună: “Băi, ce deştept – sau idiot – e ăsta!”, ci “Ce chestie! Nu m-am gîndit la asta …” ori “Nu ai dreptate, pentru că …”.

SportM: Şi crezi că reuşeşti de fi ecare dată?
Georgescu: Am o mare calitate: din cînd în cînd sînt prost. Cînd se întîmplă, încerc să tac. Sînt propriul meu seismograf.

SportM: Acesta este motivul pentru care ţi-ai făcut blog?
Georgescu: Eu dacă nu comunic, nu exist. Îi văd pe cititori ca pe nişte prieteni, chiar dacă pe majoritatea, afl aţi la mare distanţă, nu i-am văzut în viaţa mea. Doar etapele sînt inversate: de obicei, întîi vezi un om, apoi vorbeşti cu el şi descoperi că-ţi place. Pe blog e invers, întîi comunicăm de la distanţă, descoperim că ne simţim bine unii cu alţii, apoi ne vedem toţi la o bere. Presa nu trebuie să fi e o stradă cu sens unic: n-are voie să existe fără interactivitate.

SportM: Dar interactivitatea înseamnă şi, de multe ori, vulgaritate şi prost gust. Oamenii se simt duri ascunşi în spatele unui nume fals.
Georgescu: Nu şi dacă îi acorzi fiecăruia indiferent de părerea pe care o are despre ce ai scris, atenţie şi respect. Apoi, mediul creează nivelul. Pe www.adriangeorgescu.ro se petrec foarte rar derapaje de limbaj, iar cînd sînt, intrusul se trezeşte izolat şi iese.

SportM: Ce pui pe primul plan, televiziunea, “Gazeta”, “Evenimentul Zilei” sau blogul?
Georgescu: Eu şi soţia mea sîntem pe primul plan.

SportM: Asta înseamnă că nu te vezi conducînd o redacţie de sport.
Georgescu: Eu nu vreau să mă conduc nici pe mine, darămite pe alţii. Dar nici n-aş rezista să fi u condus de un om în care să nu cred.

SportM: Cum vezi viitorul?
Georgescu: Ca pe un supermarket cu de toate, dar în care nu găseşti ţelină.

SportM: Pesimist?
Georgescu: Mai degrabă realist. Lumea a dus-o bine în perioadele în care viitorul era o mare necunoscută. Astăzi, din păcate, cam ştim la ce să ne aşteptăm: la creşterea diabolică a ritmului în toate. Ai observat că diferenţele dintre fotbalul care se juca în anii 70 şi cel din anii 80 nu sînt atît de mari?

SportM: Corect.
Georgescu: Dar apoi au crescut exponenţial. Acum, omul din tribună nu se mai regăseşte în sportivii de pe gazon, spectatorul şi fotbalistul parcă sînt din specii diferite. Înainte, măcar din punctul de vedere al capacităţii fi zice, te puteai visa Dobrin, astăzi nu te mai poţi visa Thierry Henry. Supranumele de “galactici” şi de “extratereştri” ascund, de fapt, un adevăr trist.

SportM: Crezi că se va produce o ruptură între suporteri şi sportivi?
Georgescu: Mai degrabă o distanţare, pentru că nu va mai fi atît relaţia dintre un om şi cel de care se simte reprezentat pe cîmpul de joc, cît relaţia dintre un client şi un prestator de servicii. Apoi, să nu uităm, un plan e defi nit prin trei puncte, deci mai este un element important.

SportM: Sportiv, suporter-cititor şi ziarist?
Georgescu: Exact. Fenomenul sportiv e ca o masă cu trei picioare. Dacă o relaţie dintre două elemente merge prost, masa va sta în picioare, însă cafeaua ţi se va vărsa în poale.

SportM: Cred că relaţia dintre noi şi barul “Sport Spirit” este bună, nu s-a vărsat nici cafeaua, nici sucul.
Georgescu: Ai dreptate, va trebui să o cultivăm în continuare şi cu alte produse.

Sport Magazin numarul 88 (4 – 10 decembrie 2007)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here